Nicolatita FM

Acum ceva vreme incepusem seria povestilor despre joburile mele din studentie. Va voi relata acum  experientele mele in calitate de chelnerita.

Am inceput lucrul intr-o cafeterie (la francezi e ceva des intalnit, la noi e echivalentul unui restaurant gen autoservire) ce se gasea intr-un supermarket Auchan. Aici jobul era foarte solicitant, de la servirea clientilor , debarasarea meselor, pana la asigurarea curateniei la locul de munca. Activitatea se intensifica la ora pranzului bineinteles, si in weekend, aflandu-ne intr-un supermarket. Aici am lucrat 8 luni de zile. A fost de fapt si primul meu job, primii bani munciti. A fost primul meu job in relatie cu clientii si in care am invatat cat de importanta este asigurarea unui serviciu de calitate si in timp util acestora. Citeşte mai departe »

Acum cateva luni discutam cu un domn care voia sa invete limba franceza, de fapt sa si-o perfectioneze.Mi-a placut ca era un tip foarte destept si hotarat si la randul meu eram foarte motivata si bucuroasa ca o sa lucrez cu el. Aveam un planning foarte bine organizat si  materiale bine puse la punct.

 In prima discutie avuta cu el mi-a adus aminte de un principiu folosit in management : principiul 20/80 sau legea lui Pareto. 

De fapt obiectivul lui era sa-si insuseasca acele “20%” din limba franceza care sa-i permita sa vorbeasca si sa scrie fluent si corect en francais. Frumoasa formulare a obiectivului (asta da zic si eu management eficient).

Nu o sa va povestesc aici despre cursurile de franceza pe care le-am predat ci despre legea eficientei, a lui Pareto.

La un search pe google vad ca aceasta lege pleaca de la observatia economistului italian Pareto cum ca 20% din populatie detineau 80% din venituri , din bogatia totala.SI asa analizata si vericata de mai multe economisti in arii diferite de activitate se ajunge la o lege recunoscuta universal si anume aceasta lege a lui Pareto, unde putinul (20%) face esentialul (80%).
Ce e interesant este faptul ca ea poate fi privita in doua sensuri: indiferent de domeniul in care vrem sa o aplicam: 20% (putinul esential) si 80% (multimea fara valoare).

Citeşte mai departe »

Dupa o noapte alba datorita unei afurisite de masele care m-a torturat de-a binelea,  am incercat si eu sa trag un pui de somn in amiaza mare sa recuperez. Stau eu ce stau si numai ce aud o serie de chiuituri si urlete…hopa…alai de nunta.Asa-i,  trecu postul Pastelui si incep dezmaturile…Casa de piatra…deh …ce sa le zic eu… si am inchis ochii sa dorm mai departe.

Dupa o ora aud un zgomot, ma trezesc ….2, 10, 2,10 proba de microfon…Si apoi incepe …Aoleu inima mea /Tu esti dragostea mea…Am sperat sa nu fie adevarat.BUT … nunta era chiar langa blocul meu …da.Adica este, si o sa dureze pana tarziu.

Citeşte mai departe »

Dupa cum se stie saptamana asta a inceput campania electorala, a inceput balciul (ca sa-i citez pe cei de la Divertis).

De vreo 2 ani nu ma mai intereseaza cine si de ce candideaza , cel putin la noi in Romania.Nu ma mai intereseaza pentru ca a ma informa in privinta asta implica un consum de timp si energie pe care prefer sa-l valorific intr-un scop mai bun pentru mine.

Si nu pot sa zic ca am gandit intotdeauna asa, dimpotriva, acum cativa ani chiar eram dornica sa intru intr-un partid (nu dau nume caci nu conteaza) si nu pentru ca ar fi fost o cale de propulsare pe scara profesionala (asa cum se practica) sau pentru avantaje materiale (eventuale) ci doar pentru simplu fapt de a fi INFORMATA CORECT.Da stiu, stiu ca radeti.

Citeşte mai departe »

” A rade inseamna a risca sa pari prost.A plange inseamna a risca sa pari sentimental.A intinde o mana de ajutor inseamna a risca sa te expui pericolului tu insuti.A iubi inseamna a risca sa fii iubit in schimb.A spera inseamna a risca sa disperi.A incerca inseamna a risca un esec.
Dar riscurile trebuie asumate, pentru ca , in viata, te afli in cea mai mare primejdie daca nu risti nimic.Cel care nu risca nimic nu face nimic, nu are nimic, nu reprezinta nimic.Poate ca evita suferinta si parerile de rau, dar nu poate invatza, nu poate simti, nu se poate schimba, nu poate progresa, nu poate iubi,nu poate… trai. E inlantuit de convingerile sale, e un sclav, si-a pierdut libertatea.
Numai cel care risca este liber.”

Povestea bateriei mele de la chiuveta incepea acum un an de zile.

Dupa ce mi-am cumparat garsoniera am inlocuit pe ici pe colo ceva instalatii insa am amanat sa o inlocuiesc si pe cea de la baie.Totul a fost ok pana intr-o zi cand robinetzii de la chiuveta au obosit de tot ( cel cu apa calda in principal).Asa ca pentru o solutzie provizorie am inceput sa apelez la robinetul de trecere. (adica sa-l inchid si sa-l deschid de fiecare data pentru a evita scurgerile).

Asta nu ar fi trebuit sa dureze prea mult, daca nu mi-ar fi fost lene si mi-as fi facut timp sa caut un instalator. Citeşte mai departe »

… povestea care ne-a marcat copilaria, alaturi de Lidia in jurul Lumii, Cartea Cartilor,Niels Holgerson si mai erau Strumfii .

Dar povestea lui Sandy Belle cred eu ca a avut cel mai mare impact, fiind si prima din seria acestor povestioare pentru copilasi, si nu numai.

La varsta la care cautam eroi si eroine cu care sa ne identificam, de la care sa invatam si la care sa ne raportam, in povestea lui Sandy am descoperit fetitza care in ciuda copilariei nefericite ( sau poate tocmai asta o intareste) , devine un exemplu prin calitatile sale, un leader in gasca ei de prieteni. Mai tarziu are puterea de a se rupe de cei dragi (prieteni, bunici), de lumea in care a trait toata viatza , pentru a si regasi iubitul. Si ne mai impresioneza ca iese din orice situatie nefasta si depaseste orice obstacol care -i sta in implinirea visului ei. Si bineinteles ca povestea are si un happy end.

Citeşte mai departe »

Urrmeaza o perioada foarte frumoasa. O stare de bine ma cuprinde cand ma gandesc ca o sa merg acasa la ei mei. Spre rusinea mea am ajuns chiar numai la Craciun si Pasti sa-i vad, parca nu as trai in Romania ci in alt colt de lume.

Mi-am propus sa remediez asta insa, chiar mi-am propus sa trec mai des pe acasa.  (Ca sa vezi , tocmai am primit o urare de la o colega de munca si o sa o citez : ” sa ai tot timpul in vedere ca lucrul cel mai important pe lume si cel pentru care merita sa faci toate eforturile este familia”)  True.

Citeşte mai departe »

Sunt omul care investeste repede incredere  in oameni.

Imi place sa vad partea buna a omului si mai ales sa-i ”vad” potentialul (acolo unde nici el nu-l vede de multe ori).Imi place sa-i incurajez si sunt fericita cand vad oameni care  se zbat  sa-si atinga obiectivele.

Sunt un om foarte corect si in relatiile mele personale si profesionale cel mai important lucru a fost si ramane corectitudinea.

Citeşte mai departe »

Suna alarma de la telefon.E 6H30. Wake up!
La 7H30 ies din casa. Cu pasi rapizi ma indrept catre tramvai. Intrezaresc deja in statie grupuri nerabdatoare sa ajunga la munca ,scoala ( fiecare dupa caz) . Daca am noroc urc in primul tramvai , daca nu, poate in al treilea…e foarte aglomerat.E o zona foarte populata si numai de lume ”buna”. 

Si reusesc si urc in al treilea tramvai dar nu pot sa avansez si raman pe scari…Asta e, important e ca inca pot sa stau si intr-un picior si ca nici nu blochez inchiderea usilor. Citeşte mai departe »