Angajat si companii
Acum patru ani cand am intrat in campul muncii, ca proaspat absolventa, salariul nu era un criteriu in functie de care imi cautam jobul. Salariul trebuia sa-mi acopere cheltuielile mimime (chiria si hrana, transportul si banii de buzunar); ceea ce ma interesa mai mult era sa-mi imbunatatesc experienta , cu care sa ma “vand ” mai bine pe viitor. Atuurile pe care le-am avut la inceput erau ca vorbeam franceza si aveam o experienta de 6 luni in cadrul departamentului financiar, intr-o mare companie franceza .
Primul meu job a fost la un asa numit centru de afaceri franco-roman (obiectul de activitate al firmei era facilitarea implantarii firmelor straine (franceze, in principal) in Romania; un fel de consultanta in domeniul legislativ , fiscal, suport in gasirea de parteneri de afaceri -furnizori si clienti pentru firmele dornice sa activeze la noi in tara. Activitatea foarte interesanta in sine , dar managementul prost (daca pot sa-i spun delicat asa – de fapt lipsa de educatie, de bun simt si corectitudine din partea managerului) dar si practicarea muncii la negru m-au determinat ca dupa o luna si jumatate sa-mi dau demisia.
La cateva saptamani m-am angajat la o firma de telecomunicatii (cu sediul principal in Liban). Aici bineinteles ca am cerut ca salariul sa fie salariu (sa nu repet patzania de data trecuta cand stabilisem ceva la inceput si primisem un alt salariu la sfarsit de luna). Activitatea de vanzare de servicii mi-a placut foarte mult ; am avut munca si de birou si de teren: incheierea de contracte cu supermarketurile pentru vanzarea de cartele telefonice si cu companiile pentru abonamente. Aici echipa frumoasa, libanezii insa foarte petrecareti, si nu in general dar si la locul de munca. Eu sunt de acord ca o atmosfera vesela si detasata la locul de munca poate duce pe termen lung la o crestere a productivitatii muncii, dar petrecerile lor dese si uneori scapate de sub control m-au cam pus pe ganduri.
Ca debutant, nu mi-am pus problema cantitatii de munca , a orelor peste program, a deplasarilor in nici una din aceste experiente, ci doream doar sa lucrez ca angajat cu acte legale, sa am niste conditii decente la locul de munca , sa am un salariu decent si sa am ce invatza.
Si dupa aproape doua luni am schimbat iarasi jobul si am intrat in “familia” Dacia. Pentru prima data de cand am inceput sa lucrez descopeream ce inseamna sa fii ANGAJAT si mai ales intr-o firma respectabila. Aici timp de trei ani si jumatate am invatzat o groaza de lucruri , am lucrat cu oameni de calitate si am evoluat si personal si profesional foarte mult. Pasul urmator pe care il voi face e determinat de nevoia de a invata insa , de a merge mai departe , de a nu stagna. (dar despre asta va voi povesti mai multe la momentul respectiv). 
VA URMA
