Doi elefanti se leganau

pe o panza de paianjen/ Si pentru ca, nu se rupea/A mai venit un elefant/ Trei elefanti se leganau…. si uite asa canta o fetitza azi in metrou , insotita de mama ei. Se indrepta catre gradinitza presupun, era o mogaldeatza de vreo 4 anisori si canta de mama focului cu asa o viatza , de n-ai fi zis ca era 7h30 dimineatza.Asta se intampla la statia de metrou Unirii.

Aici intre 7h30 si 8h00 e full de lume pe peron, nu mai zic ce e in metrou. Si stateam eu si ma gandeam, in atmosfera aceea apasatoare de caldura, in care ne simteam respiratia unui altuia , ca asa eram de inghesuiti, copilul astuia nu-i pasa, cu atat mai mult cu cat nici nu se vedea in multimea de oameni. Si uite asa a ajuns pe la al 9 lea elefant cand a coborat pe la Romana . Pacat . Cantecul ei era asa o frumoasa companie pentru multimea posaca ce se indrepta spre servici.

Eu coboram la ultima statie, oare cati elefanti ar fi ajuns sa se legene pana la capat? (e buna asta de o problema de matematica).

Dar ce-ar fi fost daca am fi cantat si noi ? Faceam un exercitiu de imaginatie: Ce-ar fi sa vuieasca metroul de “elefanti leganatzi” si chiar pana si calatorii cei mai nedumeriti din celelalte compartimente , si poate si cei mai reticenti sa fi fost prinsi in acest cor, in cele din urma.

Eh , well, noi suntem oameni normali, nu s-ar cuveni sa facem asa ceva. Ce plictisitori suntem noi, oamenii normali!

Acum va las , am treaba , cred ca o sa-mi caut un desen animat sa ma uit.