Emigram sau traim in Romania?

E o intrebare care tot imi revine in minte de ceva vreme incoace: daca sa raman aici sau sa plec.

Mi-a venit ideea acestui post plecand de la sondajul din ” Care-i viata ta?” menit sa arate daca sunteti pentru plecarea sau sederea in Romania (pe care-l integrez din nou, mai jos), dar am fost inspirata si  de  comentariul lui Zuzu la gandurile mele despre viitor.

Singura mea sedere in strainatate a fost pe perioada studentiei timp de vreo 2 ani.Mi-am dorit atat de mult sa ma intorc in tara insa dupa terminarea scolii; parca nimic nu m-ar fi retinut acolo. In fine,  a fost  una din deciziile alea Big pe care le iei in viata si eu eram 100% determinata sa ma intorc.SI nu mi-a parut rau. Am incercat aici sa-mi croiesc un drum al meu, sa-mi fac viata cat mai buna cu mijloacele pe care le-am avut (intelectuale, financiare).

Dar acum, zic eu ca am “mai crescut”,  mental, cel putin asa zic eu, si privind lucrurile , viata in perspectiva stau si ma intreb, din ce in ce mai des, daca nu as putea duce o viata mai buna in alta parte?Asta pentru ca intre timp am realizat ca sunt lucruri pe care nu le poti schimba, nu ai puterea, si ma refer aici la acelea  care iti influienteaza viata ta cotidiana si nu sunt decat 2 optiuni: fie le iei ca atare, le suporti -motiv des de frustrare pentru mine (vezi tramvaiul 32, scrisoare dlui Vanghelie, trading pe peronul garii de nord) , fie mergi acolo unde nivelul de civilizatie e superior, si poate intr-un altfel de mediu si tu ai putea sa evoluezi mai repede si mai usor, ca om, ca angajat, etc.

Deci Zuzu ai dreptate, eu fac parte din oamenii care inca-si mai cauta locul.Si asta nu pentru ca mi-ar fi teama sa o iau de la capat in alta parte sau ca as fi sceptica cu privire la “existenta sau nu a covrigilor din coada cainilor ” de pe acolo, ci doar ca as vrea sa stiu ca am facut aici tot ce puteam eu face ca sa-mi fie bine. Sunt in process acum Nu stiu cat mai dureaza pana deliberez.

In afara de categoria celor nehotarati, mai sunt cei care au trait toata viata aici si lor le-ar fi foarte greu sa se desprinda de tot ce este familiar si sa inceapa o alta viata in alta parte.Practic aici sunt (cei) mai fericiti.

Mai sunt insa si cei care chiar daca au pregatirea profesionala si psihica pentru a se adapta intr-un alt mediu,  considera ca aici sunt multe de facut, de creat, si  ei au si mijloacele si curajul sa o faca.E laudabil, ce sa spun.Ma gandesc ca o putere financiara marita iti permite sa-ti creezi un mod mai prielnic  trairii vietii (zona in care locuiesti, mijloacele de deplasare folosite, petrecerea timpului liber, etc).Dar nu stiu cati sunt acestia, nu ca as vrea sa fiu pesimista.

Nu stiu ce intelegeti voi printr-o viata mai buna, insa eu cand ma gandesc la asta nu-mi vin neaparat in minte mai multi bani ci imi imaginez: oameni mai politicosi in jurul meu, cu bun simt, educati, civilizati .Am mai amintit de asta aici. Si daca ar fi asa nici tramvaiele nu ar mai fi mazgalite sau florile rupte din parcuri, si nu ti-ar mai fi frica sa iesi pe strada singur(a) seara si nu ti-ar mai fi frica de taximetrist ca te taxeaza in plus, si nu te-ai mai intreba de ce CFR-ul a vandut doua bilete cu acelasi loc, sau de ce vanzatoarea de la paine incearca sa te pacaleasca la bani ,…si lista poate continua.