Nicolatita FM

The frequency of my thoughts

Traim ca sa muncim ?

…sau muncim ca sa traim? Dilema clasei muncitoare :)

Incepe o noua saptamana : te trezesti luni dimineatza la 6h30, la birou esti la 8H30, la 18 (cel mai devreme) pleci de la servici si pe la 19/20 ajungi intr-un tarziu acasa. Si traseul si orarul acesta il urmam in fiecare zi, tot anul, toata viata (exceptand weekendul si concediul anual, daca suntem norocosi).

De fapt din cele 17 ore de activitate ( de la 6 pana la 23) vreo 14 sunt dedicate muncii si transportului casa/servici/casa. Asa ca iti mai raman in medie cam 3 ore sa faci ceva pentru tine.

Acum e vara, ziua e mai lunga (dar am remarcat ca deja incepe sa se scurteze :( ), asa ca poti sa-ti prelungesti traseul spre casa cu o plimbare, cu o iesire la o terasa , sau mai tarziu cu un baschet, tenis (daca e vreun teren aproape de casa si mai bine), mersul la o sala de gimnastica. Ma indoiesc insa ca e cineva care si-ar “permite” (dispozitia, timp, bani) sa se bucure de cele 3 ore in acest fel in fiecare zi . De cele mai multe ori, nu ne dorim poate decat sa ajungem acasa, un dus , si apoi somn :( .

Si la urma urmei de ce se intampla asta? de ce ne consumam atat timp din viata pentru a munci si doar o mica parte pentru a ne bucura de rezultatele muncii noastre? De ce am ajuns in situatia de a trai pentru a munci? Dar in acelasi timp exista si alternativa mai sanatoasa : a munci pentru a trai? Se poate?

Pe langa asigurarea minimului existential, noi oamenii suntem intr-o permanenta nevoie de a ne ameliora viatza ( e in firea noastra) ; si ne fixam obiective, ne facem planuri :sa ne facem vacantele in strainatate ( sau doar sa le facem , cazul multora), sa ne cumparam o masina (noua), sa ne cumparam o casa (noua) si pentru asta e nevoie de bani, dinero, argent, money. Si banii se fac prin munca ( daca stie cineva alta cale, de preferat legala ;) ii asteptam si ii multumim pentru eventualele sfaturi si tipsuri :) .

In concluzie, la job tot 8/10 ore o sa stam , pe mijloacele de transport iarasi 2/3 ore (sau cu putin noroc jobul e mai aproape de casa) . Cel mai bun lucru , cred eu, pe care-l putem face este sa folosim la maximum timpul asta in avantajul nostru.

Mi-aduc aminte de spusele unui fost sef de-al meu : ‘ au travail, il faut s’amuser’ ( si nu lucram la o fabrica de jucarii :) ) , adica echivalentul acelei vorbe romanesti : ” munca trebuie sa devina o joaca, altfel ne omoara” (parca asa suna). Acum ramane la latitudinea fiecaruia cum isi face timpul petrecut la munca mai placut, ca nu e usor intotdeauna.

La urma urmei, desi mi se pare mai sanatos sa-ti petreci mai putin timp la munca si mai mult timp ocupandu-te de tine, relaxandu-te , distrandu-te, cred ca cel mai important e sa STIM NOIi cum sa folosim timpul la maximum, in favoarea noastra, indiferent unde suntem sau ce facem.

iulie 13, 2008 Scris de nicolatita | job, life, oameni | , , , | 1 comentariu

Victimele phishingului

In ultimele doua saptamani mi s-a intamplat de doua ori sa fiu in aceasta postura.

Ce este phishingul asta? Pai se intampla ca in urma sustragerii unor date confidentiale despre o persoana sau institutie, un nene/tanti (care” vine” din partea unei companii/institutii cu care tu ai sau nu de a face) iti trimite frumusel un mesaj pe telefon/ adresa de email (ce-au gasit ei la indemana) si iti cer anumite date despre tine, motivand ba ca ai castigat ceva (masina, telefon, etc) sau ca pur si simplu au pierdut acele date (in cazul bancilor).

In fine, astea sunt “gogosile” soft daca as putea sa le zic asa, adica sunt destul de inocente si nu-ti bati capul. Nu trebuie sa fii foarte smart sa-ti dai seama de asta.

Iata atacurile de phishing (asa le spune se pare ) la care am fost eu “supusa” :

Primesc eu acum vreo doua saptamani o superoferta de job de la stimabila companie petroliera Total, unul dintre cele mai importante grupuri internationale. Am si eu un CV inscris in baza lor de date si primesc saptamanal ofertele.

Eu postulasem pentru joburi in Franta. Ei bine, oferta primita pe email era pentru un job in Londra. Si incepe : “Dear Nicoleta Manolache…calificarile si experienta dvs sunt potrivite pentru a lucra in grupul Total Londra etc etc (in english of course)… In gandul meu , merge si Londra o perioada, de ce nu? Sa incercam si tinuturile anglofone :) . Citesc eu ce citesc si ajung la salariu .Si cand colo vad 10 500 de lire/luna…hopa…hai sa coboram pe pamant da? Din cate stiam salariu mediu in UK e undeva pe la 2000 de lire lunar , iar eu urma sa castig de 5 ori suma asta. Da ok, stiu cu calitatile si competentele mele…da da… :) :) DAR totusi sa ne trezim.Mai citesc , imi povestesc ei despre un contract pe doi ani, gratuitati si servicii medicale, the finest gradinite posibile pentru copii mei (?! )si alte multe facilities. Mai duceti-va d….. chiar asa fraieri sunt oamenii? (ca e trecuta limita de visator).Asta e oferta , acum vine cererea ..vor date despre mine, daca am permis de munca in UK daca nu ei o sa depuna actele. Citeşte mai departe »

iulie 3, 2008 Scris de nicolatita | life, ne doare, serious stuff | , , , , , , | 3 Comentarii

Viatza si capitolele ei

Nu de putine ori am constientizat ca viatza mea ( ca a noastra, a tuturor ) a fost si este compusa din anumite etape/faze care te pregatesc pentru altele viitoare.

Acum, intrebarea se pune, cum stii ca trebuie sa treci mai departe ( indiferent pe ce plan) sau ca nu e inca momentul, pentru ca nu esti suficient de pregatit? Vi s-a intamplat vreodata sa ajungeti undeva, la un nivel pentru care sa nu fii pregatit inca, pentru ca ai incercat sa scurtcircuitezi anumite faze (fara sa-ti dai seama poate ) ? Ce se intampla? : nu prea rezisti mult acolo, pentru ca e prea devreme. Asta e o lege a naturii si e valabila fie ca vorbim de evolutia noastra profesionala sau in plan personal/social.Si asta ar fi o situatie, pe de alta parte poti sa ramai blocat intr-o etapa mult mai mult timp decat ar trebui.

In fine, e greu oricum de delimitat.

Cred ca aici cel mai important e sa te cunosti tu cat mai bine, doar noi singuri putem sti cat de pregatiti suntem sau nu.Fiecare dintre noi si doar noi suntem responsabili pentru viata noastra, nu? Si apoi deciziile tin de intuitie, de evaluarea riscurilor dar cel mai mult si mai mult de increderea in noi.

Imi place ceea ce spunea Paolo Coelho referitor la trecerea dintr-o etapa in alta a vietii :

“Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie. Citeşte mai departe »

iunie 23, 2008 Scris de nicolatita | life, wisdom | , , | 2 Comentarii

My perfect day

In toate lecturile cu caracter motivational se vorbeste despre puterea mintii si cum ne ajuta ea in atingerea telurilor (vorbim de cele realiste).

Stiti ca mintea “lucreaza” la doua niveluri : unul constient (gandurile, pe care noi ni le alegem) si subconstientul (preia ce i se ofera, fara sa evalueze/ judece). Functioneaza asa : Gandurile noastre creeaza imagini care ajung in mintea subconstienta.Iar aceste imagini, dupa cum spuneam, sunt preluate ca atare, asa cum ii sunt date. Cand subconstientul primeste o serie de imagini care se aseamana se creeaza un obicei.Pe baza imaginilor din subconstient ne exprimam sentimentele ( furie, compasiune etc) iar acestea ne determina actiunile (comportamentul) si in final vom avea si roadele actiunilor noastre , rezultatul.

Bun, e clar pentru mine. Cu alte cuvinte, analizand in sens invers, eu inteleg ca daca-mi propun ceva trebuie sa vizualizez situatia in care dispun de acel ceva (pana in cele mai mici detalii) , sa traiesc si sa ma simt ca si cum as fi obtinut acel ceva. (vezi Secretul, asta fiind ideea filmului). Astfel as fi mult mai  aproape de tinta.( dar rabdare… :) ) Citeşte mai departe »

iunie 1, 2008 Scris de nicolatita | ME, casa, job, life | , | No Comments

Poveste de dragoste

Nu-i asa ca imaginea unui cuplu de batranei, pe strada, tinandu-se de mana, nu va lasa indiferenti? Te face sa reflectezi, sa te gandesti pentru o secunda ca (poate/sigur) si tie ti-ar placea sa ajungi ca ei.

Desi ii vad din ce in ce mai rar in jurul meu , imi doresc sa existe cat mai multe cupluri care sa “imbatraneasca ” ca cei din povestea urmatoare. Cred ca lumea ar fi mai buna si pamantul ar deveni un loc mai frumos de trait.In fine, va las sa cititi si sa va dati cu parerea de nu o fi asa. :)

Lectura placuta!

mai 30, 2008 Scris de nicolatita | life, oameni | | 2 Comentarii

Risc si libertate

” A rade inseamna a risca sa pari prost.A plange inseamna a risca sa pari sentimental.A intinde o mana de ajutor inseamna a risca sa te expui pericolului tu insuti.A iubi inseamna a risca sa fii iubit in schimb.A spera inseamna a risca sa disperi.A incerca inseamna a risca un esec.
Dar riscurile trebuie asumate, pentru ca , in viata, te afli in cea mai mare primejdie daca nu risti nimic.Cel care nu risca nimic nu face nimic, nu are nimic, nu reprezinta nimic.Poate ca evita suferinta si parerile de rau, dar nu poate invatza, nu poate simti, nu se poate schimba, nu poate progresa, nu poate iubi,nu poate… trai. E inlantuit de convingerile sale, e un sclav, si-a pierdut libertatea.
Numai cel care risca este liber.”

mai 4, 2008 Scris de nicolatita | life, wisdom | , , | No Comments

Tramvaiul 32

Suna alarma de la telefon.E 6H30. Wake up!
La 7H30 ies din casa. Cu pasi rapizi ma indrept catre tramvai. Intrezaresc deja in statie grupuri nerabdatoare sa ajunga la munca ,scoala ( fiecare dupa caz) . Daca am noroc urc in primul tramvai , daca nu, poate in al treilea…e foarte aglomerat.E o zona foarte populata si numai de lume “buna”.

Si reusesc si urc in al treilea tramvai dar nu pot sa avansez si raman pe scari…Asta e, important e ca inca pot sa stau si intr-un picior si ca nici nu blochez inchiderea usilor. Citeşte mai departe »

aprilie 15, 2008 Scris de nicolatita | life, plaiuri mioritice | , , | 1 comentariu

Chirias versus proprietar

Dupa ce am terminat facultatea am venit direct In Bucuresti.Din fericire in loc sa incep periplul cautarilor pentru a inchiria o camera intr-un apartament aveam deja o prietena, care avea o camera libera.Stateam in Militari, prin Apusului .Eram 3 fete, apartament de 3 camere la etajul 10, conditii decente la un pret corect.Aici am stat un an de zile pana cand proprietara a hotarat sa se alinieze cresterii preturilor chiriei din acea perioada.Considerand ca majorarea chirie nu este in mod concret justificata prin imbunatatiri aduse apartamentului am plecat in recherche de casa. Citeşte mai departe »

martie 29, 2008 Scris de nicolatita | ME, life, plaiuri mioritice | , , , , | No Comments

26

Barlad… first destination…acum 26 de ani… deschideam ochii…

clipboard04.jpg
…pana la gradinitza m-au crescut bunicii, parintii tatalui .Imi aduc aminte de ceaiul de tei de dimineatza si de placinta cu bostan..mmm…si de vinul rosu pe care bunicii m-au invatat sa-l apreciez ;-) .Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe bunicul…s-a dus in 2002..bunica sa fie sanatoasa. La varsta de 4 ani m-am desprins cu greu sa plec la Barlad… Citeşte mai departe »

martie 29, 2008 Scris de nicolatita | ME, life, my favorite town | , | 2 Comentarii

Buna dimineatza

E 22H05…

Pana la urma am zis sa- l fac… blogul adica. Am ezitat, pentru ca atunci cand ma apuc de un lucru vreau sa-l fac bine. Mi-am spus ca intretinerea unui blog presupune too much time for me in fata calculatorului …stau destul la munca si sunt omul care daca are un pic de timp liber prefera un hobby outside: un parc, un sport …

Citeşte mai departe »

martie 28, 2008 Scris de nicolatita | comunicare, generals, life | , , | No Comments