Ce mica-i vacanta mare!

si ce dor mi-a fost de ea

Pe scurt : vacanta mea s-a derulat pe traseul Bucuresti-Constanta-Bucuresti-Barlad-Iasi-Barlad and back to Bucarest.

Am calatorit mult, mult cu trenul.Fac o mica paranteza aici: am circulat in perioada aceasta cu intercityul , acceleratul , dar si personalul si contrar asteptarilor mele, in intercity s-a baut bere la PET si s-au mancat carnati cu usturoi si nu in personal.Asa ca nu subestimati trenul personal, ca s-ar putea sa aveti surprize .

Marea noastra a fost superba.Vremea minunata, plaja minunata.Nu mai fusesem pe litoral de 3 ani.Concluzia e ca : poti sa gasesti si locuri mai putin aglomerate, in care poti manca decent si in care poti sa te simti bine, sa te bucuri de soare si apa de la mare.

Am mai fost si la o nunta “franco-romana’ dar nu pun  poze pentru ca nu am aprobarea protagonistilor principali , dar poate o sa va povestesc mai multe in curand.

Ei, dar vacanta nu mai dureaza 3 luni asa ca bine m-am reintors

Paza buna…

Trebuie sa recunosc ca pana la discutia avuta saptamana trecuta cu un sofer de taxi, in timpul unei curse, nu m-au preocupat niciodata asa-zisele instrumente de aparare la care putem face apel, gen spray paralizant, pistol cu bila sau cu gaz, etc. Nu m-am gandit niciodata la posibilitatea de a-mi cumpara si a face uz de asa ceva.

Nu mai stiu de unde a plecat discutia dar imi zicea  (taximetristul) ca detinuse pana nu demult in masina un pistol cu bila de cauciuc, dar in urma unui incident i s-a interzis sa-l mai tina in masina, fiind considerat loc public. In fine, ideea e ca pentru unii oameni a detine  asa ceva e ca si cum ar avea un pachet de Orbit in geanta. Cate femei nu or detine asemeanea sprayuri in posete!?!

Am auzit insa de cazuri care s-au soldat cu succes, cand sprayul si-a atins obiectivul: a prevenit un furt sau o agresiune fizica.Chiar si in caz de nefolosire, poate detinerea sprayului sa ofere un plus de siguranta, cel putin femeilor.SI apoi sprayurile nu sunt chiar scumpe: undeva pana in 30RON.

Mie mi se pare insa ca  odata ce detii asa ceva , chiar si doar un spray, e ca si cum ai fi tot timpul in alerta, ca si cum ai astepta tot timpul sa fii atacata.Si atunci cand te astepti la un lucru, ai sanse de 99,9% sa ti se intample.E drept ca sunt situatii departe de controlul nostru, situatii nefericite, pe care nu si le doreste nimeni si  pe care nu le putem prevedea. Dar si atunci poti fi sau nu suficient(a) de agil(a) pentru utilizarea sprayului, sau pur si simplu pentru luarea picioarelor la spinare.

Deceptia mea cea mare

Indiciile se adunau de la an la an si cu cat adevarul mi se revela din ce in ce mai clar cu atat imi era si mai greu.Bucuria si emotiile resimtite in prezenta lui au inceput incet incet sa-si piarda din intensitate.Prietenii imi confirmau si ei banuielile si cu toate astea tot nu voiam sa cred ca totul a fost o minciuna, ca acel om nu e …Mos Craciun.

Saptamani de pregatire aveau loc inainte de venirea lui, zeci de versuri imprimate in memorie, repetate si rasrepetate pentru ca in prezenta lui, a mosului, totul sa se desfasoare perfect. Si cand momentul asteptat venea, emotia ne coplesea si cu mainile transpirate, cu vocea tremuranda si din ce in ce mai subtire, recitam din poeziile copilariei noastre.Si in schimbul unei poezii primeam o jucarie sau dulciuri si asta ne incuraja si continuam si cu mai mult patos.

Pe la vreo 7 ani am remarcat primele indicii ale inselaciunii: am remarcat eu ca relatiile dintre Mos Craciun si parintii mei sunt prea familiare; mai scapau niste glume intre ei, care mi se pareau mie a nu avea legatura cu momentul acesta atat de intens emotional pentru mine si fratemiu, gatuiti de emotiile oratoriei.

Astazi e ziua mea

 

 

 

Astazi e ziua mea, zi de toamna tarzie/ 27 au trecut, multi ani tot or sa vie

Sanatoasa sa fiu si noroc cat se poate/Si iubire sa fie , si din asta vin toate

La multi ani , sa traiesc, sa petrec, sa zambesc, sa dansez, sa iubesc….

Si gata cu rimele, ca nu-i timp de spus mai mult, azi e ziua mea si atat.

 

 

 

Sa calatorim in timp

Daca ai fost vreodata curios cum ai fi aratat daca ai fi trait intr-o perioada anterioara, aveti acum posibilitatea sa aflati.Am gasit site-ul pe idei pertinente. Foarte tare !!!

Cum functioneaza :

Intri pe site-ul  yearbookyourself , downloadezi o poza cu tine ( sau mai multe ) si voila.

Iata-ma pe mine in 1952, 1954,1966.Poate va prind ca radeti ))

si piesa de rezistenta ….pazea…here comes grandma’  :

Asa si acum daca ati ras bine sa va vad pe voi, dar impartasiti  da?

Pe deasupra si pe dedesubt

… cam asa mi-am petrecut o zi intreaga.

Scurta mea vizita in Paris a constat intr-un drum de 6 ore (dus-intors) deasupra norilor , iar vreo 3 underground, in metrou. Restul : tranzit , detalii .

Desi nu eram prima data in Paris, a fost insa prima oara cand am luat avionul. Partea cea mai placuta : decolarea, cea mai urata : combinatia oboseala + meniu tarom. La dus avionul nu era asa aglomerat, la intoarcere insa se pare ca multi romani isi terminasera vacanta la Paris la aceeasi data.

Dupa un drum destul de placut , odata ajunsa pe aeroportul lui de Gaulle, a urmat o succesiune de schimburi de magistrale la metrou, vreo 3. Cu bunele indicatii primite in avans dar si cele de la “bastinasi” on the way, am dibuit sa ajung dupa o ora si jumatate la locul stabilit pentru intalnirea cu viitorul meu sef. Oricum am fost in viteza toata ziua, si norocul meu ca am cracul lung si pasul voios . La limita am ajuns si pentru zborul de intoarcere. Nu stiu de ce, dar mi-e asa de cunoscut ritmul asta intens dar si nesanatos. Am mai trait experienta asta de-atatea ori.

De data asta chiar nu am avut unde sa scot aparatul sa fac o poza.Si asa ma mancau degetele… dar mai greu pe dedesubtul orasului ( poate next time). Cald la Bucuresti, cald si la Paris. Acorduri muzicale in metrou la Bucuresti, acordeoane si la Paris (dar va asigur ca nu era roman). In rest confortul la metrou cam acelasi. Si cam la asta se rezuma observatiile mele din subteranele capitalei lui Napoleon.

La intoarcere oboseala si meniul l-au deranjat un pic pe dl ficat. S-a suparat el nitel, dar de obicei nu e ranchiunos si ma inteleg foarte bine cu el asa ca dupa doua nopti de somn, am reluat relatiile noastre armonioase.O fi simplu si rapid cu avionul, dar tot mai bine e la sol .Home, sweet home.

Barladul la pas

Numarate fiindu-mi zilele acasa, am pornit azi cu gandul sa-mi ating un obiectiv mai vechi de- al meu : sa merg la zoo.

Pentru a ajunge trebuia sa strabat orasul, si in felul asta  m-am pus la punct cu noile aparitii in materie de banci, spalatorii auto, magazine de piese auto, florarii, supermaketuri si in cele din urma am zarit si un casino. De la mine (dintr-un capat al orasului) pana  la gradina publica am facut exact 30 de minute, pe jos, (adica echivalentul traseului Rahova- Unirii cu 32ul dimineatza la 8). Asta m-a dus cu gandul la sperantza de viatza …a barladenilor,  sigur e superioara celei din Bucuresti.

In fine, n-am putut sa nu ma minunez de densitatea bancilor pe km patrat. Precizez, plimbarea mea s-a desfasurat pe bulevardul principal Le Boulevard Republicii.Fac o paranteza, pentru turistii straini, tineti aproape de aceasta strada si nu o sa va rataciti, mergeti drept inainte cu incredere, la un capat al Bulevardului e iesirea spre Tecuci -Bucuresti, iar la celalalt capat e iesirea spre Iasi. In rest, grija la semafoare

Cronica unui weekend la tara

Si am ajuns acasa, finally.Dupa o jumatate de ora ne-am si aruncat in masina si am plecat la tara. “La tara” inseamna un sat , pe nume 1 Decembrie, la vreo 30 de Km de Barlad, asta ar fi prima locatie.

Odata coborata din masina, m-a izbit in modul cel mai placut  posibil aerul curat, proaspat, parfumat, o odoare de fan proaspat, iarba curata. O nebunie de aer!Inspiram, inspiram si parca voiam sa mai fac ceva rezerve. Cum am ajuns am pornit plimbarea prin gradina.Trebuia sa vizitez in ce stadiu sunt legumele /zarzavaturile, dar trebuia sa verfic si pomii de prin jur: merii, corcodusii, prunii.

Ce trebuie stiut, la tara ( sper sa stiti ) mancarea este dumnezeiasca,  preparata direct de la Mama Natura. Aici si ochiurile (cu mamaliga, prefer eu ) sunt de milioane de ori mai bune decat la bloc.Nu stiu daca mai are rost sa va insir felurile de mancare degustate zilele acestea. Ce prefer insa cel mai mult e casul proaspat, cu rosia parfumata culeasa din gradina (foto). Combinatia aceasta  detroneaza cele mai sofisticate feluri de mancare din restaurantele urbane, dupa mine.

Am lamurit-o cu mancarea.Acum, somnul, ei bine, somnul este  cel mai dulce la tara. Camerele inalte, racoroase si intunecoase iti induc o stare hipnotica. Aceste odai devin un vis, un miraj la care aspiri cand te gasesti inghesuit intr-un 32 la peste 30 de grade. La tara nimic nu te perturba, e o liniste profunda, poate doar un concert prelungit al greierilor si  dupa masa , din cand cand, mai auzi cocosul care  marcheaza inca o victorie confirmand cotcodacitul gainii la eliberarea unui nou ou.

Prima data

Cum pentru toate exista un inceput, astazi am avut parte de o experienta in premiera .Astazi mi-am facut un RMN cerebral ( sau un IRM ,tot aia e) , cu alte cuvinte, sa vad daca sunt zdravana sau nu cu capul.

Facusem eu niste cercetari pe net, aflasem eu unele lucruri, intrasem pe forumuri sa vad cum a reactionat lumea la asa experienta.SI trasesem cateva concluzii: ca lumea se sperie cand intra in tubul acela (aparatul magnetic in cauza) nerecomandat claustrofobilor (asta m-a pus si pe mine pe ganduri ca nu-mi plac spatiile inchise dar sa mai stau si jumatate de ora inchisa in tub). De ce se mai speria lumea? ei bine , de zgomotele puternice ( provenite de la undele magnetice).Mai aflasem ca poate fi folosita sau nu substanta de contrast (injectata in vena), aceasta ajutand aparatul sa vizualizeze mai bine vasele, suprafetele in general.

Cu informatiile astea am plecat eu azi in cap cu gandul de “trece testul” acestui “experiment”.Mi-am facut de ieri programare pentru azi la ora 13h00.Eu insa fiind extrem de nerabdatoare am zis sa ajung si eu din timp. Asa ca la 10h30 eram acolo . Da exact, foarte nerabdatoare. Am mai intrat in vorba cu colegii-pacienti, am mai citit nitel (asta apropo de postul meu cu statul la coada, ei la doctor e un pic diferit ).

My perfect day

In toate lecturile cu caracter motivational se vorbeste despre puterea mintii si cum ne ajuta ea in atingerea telurilor (vorbim de cele realiste).

Stiti ca mintea “lucreaza” la doua niveluri : unul constient (gandurile, pe care noi ni le alegem) si subconstientul (preia ce i se ofera, fara sa evalueze/ judece). Functioneaza asa : Gandurile noastre creeaza imagini care ajung in mintea subconstienta.Iar aceste imagini, dupa cum spuneam, sunt preluate ca atare, asa cum ii sunt date. Cand subconstientul primeste o serie de imagini care se aseamana se creeaza un obicei.Pe baza imaginilor din subconstient ne exprimam sentimentele ( furie, compasiune etc) iar acestea ne determina actiunile (comportamentul) si in final vom avea si roadele actiunilor noastre , rezultatul.

Bun, e clar pentru mine. Cu alte cuvinte, analizand in sens invers, eu inteleg ca daca-mi propun ceva trebuie sa vizualizez situatia in care dispun de acel ceva (pana in cele mai mici detalii) , sa traiesc si sa ma simt ca si cum as fi obtinut acel ceva. (vezi Secretul, asta fiind ideea filmului). Astfel as fi mult mai  aproape de tinta.( dar rabdare… )