Cum pentru toate exista un inceput, astazi am avut parte de o experienta in premiera .Astazi mi-am facut un RMN cerebral ( sau un IRM ,tot aia e) , cu alte cuvinte, sa vad daca sunt zdravana sau nu cu capul.
Facusem eu niste cercetari pe net, aflasem eu unele lucruri, intrasem pe forumuri sa vad cum a reactionat lumea la asa experienta.SI trasesem cateva concluzii: ca lumea se sperie cand intra in tubul acela (aparatul magnetic in cauza) nerecomandat claustrofobilor (asta m-a pus si pe mine pe ganduri ca nu-mi plac spatiile inchise dar sa mai stau si jumatate de ora inchisa in tub). De ce se mai speria lumea? ei bine , de zgomotele puternice ( provenite de la undele magnetice).Mai aflasem ca poate fi folosita sau nu substanta de contrast (injectata in vena), aceasta ajutand aparatul sa vizualizeze mai bine vasele, suprafetele in general.
Cu informatiile astea am plecat eu azi in cap cu gandul de “trece testul” acestui “experiment”.Mi-am facut de ieri programare pentru azi la ora 13h00.Eu insa fiind extrem de nerabdatoare am zis sa ajung si eu din timp. Asa ca la 10h30 eram acolo . Da exact, foarte nerabdatoare. Am mai intrat in vorba cu colegii-pacienti, am mai citit nitel (asta apropo de postul meu cu statul la coada, ei la doctor e un pic diferit ). Citeşte mai departe »
In toate lecturile cu caracter motivational se vorbeste despre puterea mintii si cum ne ajuta ea in atingerea telurilor (vorbim de cele realiste).
Stiti ca mintea “lucreaza” la doua niveluri : unul constient (gandurile, pe care noi ni le alegem) si subconstientul (preia ce i se ofera, fara sa evalueze/ judece). Functioneaza asa : Gandurile noastre creeaza imagini care ajung in mintea subconstienta.Iar aceste imagini, dupa cum spuneam, sunt preluate ca atare, asa cum ii sunt date. Cand subconstientul primeste o serie de imagini care se aseamana se creeaza un obicei.Pe baza imaginilor din subconstient ne exprimam sentimentele ( furie, compasiune etc) iar acestea ne determina actiunile (comportamentul) si in final vom avea si roadele actiunilor noastre , rezultatul.
Bun, e clar pentru mine. Cu alte cuvinte, analizand in sens invers, eu inteleg ca daca-mi propun ceva trebuie sa vizualizez situatia in care dispun de acel ceva (pana in cele mai mici detalii) , sa traiesc si sa ma simt ca si cum as fi obtinut acel ceva. (vezi Secretul, asta fiind ideea filmului).Astfel as fi mult mai aproape de tinta.( dar rabdare… ) Citeşte mai departe »
Ma plimbai in seara asta prin Parcul Tineretului.Si asa m-a cuprins o stare de bine, incat voiam neaparat sa impartasesc cu voi aceasta senzatie.
Si m-am gandit sa vorbim despre acele lucruri pe care preferam sa le facem atunci cand vrem sa iesim din rutina, cand vrem sa gasim solutii, care ne ajuta sa ne detasam de prezent, care ne relaxeaza, pe scurt.
La mine ar fi doua situatii principale :
Cand ma plimb intr-un parc. In seara aceasta de exemplu, in parc nu era foarte aglomerat, ( nu stiu din ce motiv), insa vremea era perfecta, nici cald, nici frig. Mirosea a iarba proaspat cosita (de fapt asa si era prin tot parcul, tocmai ce fusese tunsa), Si la tot pasul , caci am inconjurat un pic lacul, acel miros ma insotea si mi-a amintit de copilarie , de bunici (actiona precum madlenele lui Proust mmm).Bine , ca din cand in cand, simtul meu olfactiv mai percepea si ceva abur de mici, asta-i alta poveste (nu face obiectul discutiei noastre). Si merg ce merg si cand colo…miros de tei. Superb , a fost o plimbare frumoasa .Nici nu-mi propusesem sa ajung prin parc, dar fiind prin apropiere n-am rezistat. Citeşte mai departe »
Acum ceva vreme incepusem seria povestilor despre joburile mele din studentie. Va voi relata acum experientele mele in calitate de chelnerita.
Am inceput lucrul intr-o cafeterie (la francezi e ceva des intalnit, la noi e echivalentul unui restaurant gen autoservire) ce se gasea intr-un supermarket Auchan. Aici jobul era foarte solicitant, de la servirea clientilor , debarasarea meselor, pana la asigurarea curateniei la locul de munca. Activitatea se intensifica la ora pranzului bineinteles, si in weekend, aflandu-ne intr-un supermarket. Aici am lucrat 8 luni de zile. A fost de fapt si primul meu job, primii bani munciti. A fost primul meu job in relatie cu clientii si in care am invatat cat de importanta este asigurarea unui serviciu de calitate si in timp util acestora. Citeşte mai departe »
Sunt omul care investeste repede incredere in oameni.
Imi place sa vad partea buna a omului si mai ales sa-i “vad” potentialul (acolo unde nici el nu-l vede de multe ori).Imi place sa-i incurajez si sunt fericita cand vad oameni care se zbat sa-si atinga obiectivele.
Sunt un om foarte corect si in relatiile mele personale si profesionale cel mai important lucru a fost si ramane corectitudinea.
De fiecare data cand a trebuit sa fac schimbari fie in viatza personala fie in cea profesionala (ca a insemnat sa ies dintr-o relatie, sa ma mut in alt oras sau sa-mi caut un alt job ) am avut siguranta interioara ca deciziile luate ma vor duce spre mai bine . Si fara exceptie asa a fost si cazul.
Acum patru ani cand am intrat in campul muncii, ca proaspat absolventa, salariul nu era un criteriu in functie de care imi cautam jobul. Salariul trebuia sa-mi acopere cheltuielile mimime (chiria si hrana, transportul si banii de buzunar); ceea ce ma interesa mai mult era sa-mi imbunatatesc experienta , cu care sa ma “vand ” mai bine pe viitor. Atuurile pe care le-am avut la inceput erau ca vorbeam franceza si aveam o experienta de 6 luni in cadrul departamentului financiar, intr-o mare companie franceza . Citeşte mai departe »
Asa cum se intampla din ce in ce mai des astazi, si eu pe vremea studentiei a trebuit sa caut si sa schimb diverse joburi pentru a-mi suplimenta bugetul subtire de student.Una din experientele despre care o sa va povestesc acum este cea cu copiii, in calitate de babysitter.
Nefiind parinte inca si neavand contact foarte mult cu copiii nici in familie (nici macar nepotei) pentru mine aceste experiente au fost memorabile.Atunci le-am descoperit atat natura gingasa dar am aflat si cat de important e sa ai nervii tari cand ai de-a face cu ei . Citeşte mai departe »
De un an de zile Romantic FM este postul meu de radio preferat …Ma relaxeaza, e o muzica de calitate, stirile nu dureaza mai mult de 10min si sunt scurte si la obiect.
Dupa ce am terminat facultatea am venit direct In Bucuresti.Din fericire in loc sa incep periplul cautarilor pentru a inchiria o camera intr-un apartament aveam deja o prietena, care avea o camera libera.Stateam in Militari, prin Apusului .Eram 3 fete, apartament de 3 camere la etajul 10, conditii decente la un pret corect.Aici am stat un an de zile pana cand proprietara a hotarat sa se alinieze cresterii preturilor chiriei din acea perioada.Considerand ca majorarea chirie nu este in mod concret justificata prin imbunatatiri aduse apartamentului am plecat in recherche de casa. Citeşte mai departe »
Nascuta toamna, intr-o dimineatza de marti, acum 26 de ani in Barlad.
Imi plac oamenii optimisti,imi plac dulciurile, imi place sa dorm la margine, imi place sa dorm, imi place sa innot si imi place cantecul greierilor.
Nu-mi place sa stau 8 ore pe scaun in fata calculatorului, nu-mi place placinta cu varza, nu-mi plac spatiile inchise, fumul de tzigara, ah si nu-mi place tramvaiul 32.
. Da exact, foarte nerabdatoare. Am mai intrat in vorba cu colegii-pacienti, am mai citit nitel (asta apropo de postul meu cu statul la coada, ei la doctor e un pic diferit 
