Despre atitudine

Bertrand Russel spunea ca :

“Toate problemele omenirii provin din faptul ca prostii si fanaticii sunt foarte convinsi de ideile lor, in timp ce oamenii intelepti au indoieli.”

Viatza si capitolele ei

Nu de putine ori am constientizat ca viatza mea ( ca a noastra, a tuturor ) a fost si este compusa din anumite etape/faze care te pregatesc pentru altele viitoare.

Acum, intrebarea se pune, cum stii ca trebuie sa treci mai departe ( indiferent pe ce plan) sau ca nu e inca momentul, pentru ca nu esti suficient de pregatit? Vi s-a intamplat vreodata sa ajungeti undeva, la un nivel pentru care sa nu fii pregatit inca, pentru ca ai incercat sa scurtcircuitezi anumite faze (fara sa-ti dai seama poate ) ? Ce se intampla? : nu prea rezisti mult acolo, pentru ca e prea devreme. Asta e o lege a naturii si e valabila fie ca vorbim de evolutia noastra profesionala sau in plan personal/social.Si asta ar fi o situatie, pe de alta parte poti sa ramai blocat intr-o etapa mult mai mult timp decat ar trebui.

In fine, e greu oricum de delimitat.

Cred ca aici cel mai important e sa te cunosti tu cat mai bine, doar noi singuri putem sti cat de pregatiti suntem sau nu.Fiecare dintre noi si doar noi suntem responsabili pentru viata noastra, nu? Si apoi deciziile tin de intuitie, de evaluarea riscurilor dar cel mai mult si mai mult de increderea in noi.

Imi place ceea ce spunea Paolo Coelho referitor la trecerea dintr-o etapa in alta a vietii :

“Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Spiritual vs Material

Inspirata dintr-o carte a lui Ph Baker ” Secretele oamenilor impliniti”, dar si din realitatea cotidiana, mi-am propus sa lansez o dezbatere pe subiectul acesta.

Acum ceva timp, va amintiti, scriam despre designerul Ph Stark . Dupa el , capacitatea de a iubi , inteligenta, conduita morala si umorul sunt suficiente unui om pentru a fi fericit. Restul decurge din aceste calitati.

Cu alte cuvinte fericirea sta in noi, in interiorul nostru (SPIRITUALUL), sta in lucruri simple, cum o subliniaza si toti marii intelepti ai timpurilor (inclusiv biblia).

What do humans really need?

Citisem un articol publicat de o colega pe un blog legat de renuntarea la meseria de designer a lui Philippe Starck (nu stiam prea multe despre el).Mi-au placut insa cuvintele lui si motivatia pe care o da, cu aceasta ocazie, si am gasit mai jos si interviul cu pricina :

“ZEITmagazin: Monsieur Starck, you have designed everything, from toothbrush to spaceship. What do humans really need?
Philippe Starck: The ability to love. Love is the most wonderful invention of mankind. And then, one needs intelligence. Mankind, as opposed to animals, has managed to create a civilization based on intelligence. For this reason, no human can afford to not work on their intelligence. And humour, humour is important.
ZEIT: And you can’t think of something material?
P.S.: We don’t need anything material. It is more important to develop one’s own ethic, and to stick to these rules. There is nothing else one would have to worry about.
ZEIT: You can’t be serious. Isn’t there so much else one needs in order to survive?
P.S.: If you want to talk about objects: one certainly needs something to light a fire.
ZEIT: Can you think of anything else?
P.S.: A pillow maybe, and a good matress.
ZEIT: So why, then, have you become an industrial designer in the first place?
P.S.: That is an interesting question. And I haven’t found an answer to it for myself yet. Look, I have designed so many things without ever really being interested in them. Maybe all these years were necessary for me to ultimatively recognize that we, after all, don’t need anything. We always have too much (stuff, SIC).”

Risc si libertate

” A rade inseamna a risca sa pari prost.A plange inseamna a risca sa pari sentimental.A intinde o mana de ajutor inseamna a risca sa te expui pericolului tu insuti.A iubi inseamna a risca sa fii iubit in schimb.A spera inseamna a risca sa disperi.A incerca inseamna a risca un esec.
Dar riscurile trebuie asumate, pentru ca , in viata, te afli in cea mai mare primejdie daca nu risti nimic.Cel care nu risca nimic nu face nimic, nu are nimic, nu reprezinta nimic.Poate ca evita suferinta si parerile de rau, dar nu poate invatza, nu poate simti, nu se poate schimba, nu poate progresa, nu poate iubi,nu poate… trai. E inlantuit de convingerile sale, e un sclav, si-a pierdut libertatea.
Numai cel care risca este liber.”

A presupune

Din categoria primite de la prieteni, mi-a atras atentia urmatorul “indemn”:

” Presupunerile…
sa nu faci nimic pe baza lor.Daca ai dubii, lamureste-le.Daca suspectezi, intreaba.
Presupunerile te determina sa inventezi scenarii uneori incredibile care nu fac decat sa-ti invenineze sufletul si care nu au o baza reala.”

Cred ca nu exista nimeni sa nu fi actionat pe baza presupunerilor. (si nu ma refer aici la acea metoda folosita in matematica)

Eu una recunosc, de foarte multe ori (si in viatza personala si in cea profesionala), am preferat sa merg pe supozitii decat sa verific datele direct de la “sursa”. Iar acest obicei nesanatos mi l-am justificat tot eu : lenea de comunicare. Ei, da, …dar sunt “in tratament ” .

In orice caz e un foarte bun advice, si cred ca o buna comunicare evita multa energie negativa . Other opinions?

Un peu de sagesse

….unul dintre citatele mele favorite :

“Nu voi fi un om obisnuit pentru ca am dreptul sa fiu unul extraordinar “- Peter O’Toole

si care nu merita nici un comentariu sau analiza…spune totul.