Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Chirias versus proprietar

Posted in life, ME, plaiuri mioritice by nicolatita on Martie 29, 2008

Dupa ce am terminat facultatea am venit direct In Bucuresti.Din fericire in loc sa incep periplul cautarilor pentru a inchiria o camera intr-un apartament aveam deja o prietena, care avea o camera libera.Stateam in Militari, prin Apusului .Eram 3 fete, apartament de 3 camere la etajul 10, conditii decente la un pret corect.Aici am stat un an de zile pana cand proprietara a hotarat sa se alinieze cresterii preturilor chiriei din acea perioada.Considerand ca majorarea chirie nu este in mod concret justificata prin imbunatatiri aduse apartamentului am plecat in recherche de casa.

Complicat rau, mai ales ca era 1 octombrie , inceperea cursurilor aducea tinerii studenti in capitala si uite asa m-am trezit ca in 24 de ore trebuia sa-mi gasesc un loc (aveam deja niste fete care trebuiau sa se instaleze in fosta mea camera).Aveam bagajele facute de plecare numai ca nu gasisem unde.M-am inscris la niste agentii normal , ele acaparasera toate ofertele in perioada aceea. Sambata, 1 oct 2005 ,m-am trezit dis-de diminetza (oricum eu sunt matinala de obicei, dar atunci aveam un obiectiv primordial de atins pana seara). Am trecut pe la toate agentiile din cartier, m-am inscris, am cercetat ofertele, am luat din nou ziarele cu anuntzuri de inchiriere in manutza si am plecat in cautare, nici macar nu mancasem.Am plecat sa vad ceva aproape de Dristor. Spre surpriza mea , pe masura ce ma apropiam de acea casa remarcam o groaza de studentzi indreptandu-se spre acel loc, ba mai mult, multi se intorceau spunandu-mi ca e deja luata. Asta e daca tot am ajuns pana acolo, sa vad si si eu despre ce e vb : bineinteles era o casa care statea sa cada. 😦 .. si nu m-a mirat….nu mai stiu ce preturi erau atunci…cereau in jur de 100 de euro parca…pretul mediu al pietii fiind intre 150 si 200E.
Nu m-a mirat de ce am vazut acolo….cu o saptamana in urma vazusem 2 camere pe langa Dorobantzi : niste conditzii mizere, la un subsol niste camere nearanjate…pentru a ajunge la toaleta trebuia sa treci printr-un hol de vreo 6 m, pe unde se pare mai circulau nestingheritzi din cand in cand niste soricei…asa ca nu ma mira deloc.
Bun, si ce sa fac acum?Era aproape 3 dupa masa si nu gasisem nimic….nici nu ma mai gandeam la faptul ca nu mancasem nimic. Paseam incet, foarte agale catre metrou..facusem tot ce se putea…ma cunosteau toate agentiile din Militari.Si suna telefonul deodata: Dl Victor de la Casa 2000 (acum stiu ca nu mai lucreaza acolo).Imi zice ca are o garsoniera pe strada Liniei (tot Militari), n-am tinut neaparat sa raman in cartier dar in situatia data nu mai puteam face mofturi.Nu stiu cum am zburat acolo.Am vazut garsoniera , proprietara Dna Cati, la vreo 50 de ani, vaduva, evanghelista, foarte de treaba, de-abia cumparase garsoniera , o renovase, era si niste mobilier mai vechi.Am mers impreuna in aceeasi zi si cu Dl Victor sa cumparam canapea.Problema era ca nu aveam caldura pe timp de iarna…dar pana la iarna mai erau 3 luni…gaseam o solutie…un calorifer ceva.O luna de zile mi-a fost greu pentru ca pentru prima oara am stat singura.Apoi s-a mutat in Bucuresti o prietena foarte buna Mihaela ( de pe langa Bacau) si am stat impreuna.Toate bune pana intr-o zi cand descoperim cu stupoare ca nu mai avem apa calda.Aoleu, in mijlocul lui decembrie fara apa si fara caldura in Bucuresti …Administratora ne explica cum ca o teava s-a spart fara ca cineva sa-si fi dat seama si a primit factura supraincarcata si astfel apa calda era inchisa pe o perioada nedeterminata.Ce facem? A doua zi din fericire era sambata , adica aveam timp sa mergem in cautare de casa.L-am sunat pe Dl Victor, deja eram bune cunostinte.Nu am mai colaborat cu alte agentii pentru ca nu era o perioada foarte aglomerata si Dl Victor avea deja 2 oferte.Si am rezolvat-o pana seara.Am gasit ….tot in Militari… de data asta la Pacii.De data asta era mult mai bine…aveam si apa calda si caldura. Ne era bine.Era 23 decembrie si plateam chiria pentru o casa normala. Venea Craciunul.. 🙂 .
Am stat aici un an de zile pentru ca intre timp a incoltit in mintea mea dorintza de a avea propriul acoperish.Si am reushit in ianuarie 2007 eram proprietar .Un vis implinit.
In momentul actual imi doresc sa-mi cumpar ceva mai mare intr-un alt cartier.Dar se rezova cu timpul.

Stiu ca sunt mii de oameni care au trecut prin asta si care se regasesc in randurile acestea. Si eu ma bucur de fiecare data pentru cei care ajung sa se bucure de casa lor.Felicitari Dianei care recent si-a achizitionat casutza in Iasi.

Si asa din chiarias devii proprietar…si o sa avem si noi chiriasi…. si poate ca o sa avem si noi pe de alta parte batai de cap din partea chiriasilor( caci sunt cazuri si cazuri)>…dar important e sa fim noi corecti…. si mai ales sanatoshi. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: