Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

About babies

Posted in job, ME by nicolatita on Aprilie 5, 2008

Asa cum se intampla din ce in ce mai des astazi, si eu pe vremea studentiei a trebuit sa caut si sa schimb diverse joburi pentru a-mi suplimenta bugetul subtire de student.Una din experientele despre care o sa va povestesc acum este cea cu copiii, in calitate de babysitter.

Nefiind parinte inca si neavand contact foarte mult cu copiii nici in familie (nici macar nepotei) pentru mine aceste experiente au fost memorabile.Atunci le-am descoperit atat natura gingasa dar am aflat si cat de important e sa ai nervii tari 🙂 cand ai de-a face cu ei .

Primul copilas pe care l-am avut in grija era un baietel la vreo 3 ani ( recomandat de Lore, turturica -numele de „scena”).Ei bine instructiunile din partea mamei erau clare: copilul trebuia sa fie in pat la ora 9h00 si nu trebuia sa-l las sa manance zahar ( what????).Da, se pare ca-i placeau foarte mult cuburile de zahar, un pic prea mult pentru varsta lui. ok zic!
Si incepuram noi sa ne jucam , sa ne alergam si cum intorceam eu un pic capul , el tushti
in bucatarie la cutia cu zahar. Avea si o viteza si o energie, deh , de la zahar . 🙂 Mi-a facut de vreo doua ori asha, pana cand am zis sa incerc sa-l „sperii” un pic si ma ascundeam ( ei da, voi care sunteti parinti ma intelegeti mai bine).Si nemaivazandu-ma incepea sa tipe, ii era teama si asha o jumatate de ora uita de zahar si statea numai langa mine sa nu ma piarda din ochi.Dar doar o jumatate de ora.Oricum intre timp obosisem si eu,si nu trecusera decat vreo 2-3 ore.Maica-sa ajungea aproape de miezul noptii si smecherul, cum „lasam garda jos”, fugea spre bucatarie.Era un copil foarte frumos, dar extraordinar de obositor.Benjamin cred ca il chema (nu mai stiu).

Era aproape de ora 9 si eu trebuia sa-l culc.Pe cine? alerga impielitatul prin casa in timp ce eu cascam de nu mai puteam.Eram obosita si nu voiam decat… un cub de zahar 🙂
Vazand ca nu se potoleste mi-am luat haina pe mine , m-am incaltat i-am zis ca plec (nu c-as fi plecat, dar voiam sa-i vad reactia) si facu ochii mari (his big brown eyes) si incepu sa planga .Bineinteles, a zis ca nu mai face si m-a pupat pe obraz. Cum sa nu-l crezi? pe acest mic manipulator.Au mai urmat iar o serie de alergaturi prin casa si joaca …cand vad un mic cascat.Finally.Era aproape 11H30 si a zis ca vrea sa doarma … S-a terminat totul cu bine si asta a fost seara mea petrecuta cu Benjamin.

Au mai urmat o serie de experiente la fel de memorabile .Toate acestea se intamplau in perioda studentiei pe cand eram in Franta.Aici am avut ocazia sa participam si la niste nunti ale francezilor in calitate de baby sitter.Practic exista o locatie separata de alaiul nuntii in care stateam noi cu copii.

Aici din punctul meu de vedere cel mai greu a fost sa ne „luptam” cu vreo 20 de copilasi , desi eram 3 fete (o adevarata echipa de babysittere, romance ).Majoritatea copilasilor era constituita de bebelusi.Dupa papica, mai greu era cu somnul.A fost o mare incercare , pentru mine cel putin.Mi-aduc aminte ca am si o poza de atunci, dupa ce am reusit sa adormim un bebe (dupa ore intregi de incercari).

Tot in cadrul unei nunti , am avut in grija 6 copii ale caror varste variau de la 3 ani la 13 ani.Nu a fost usor nici aici.Cu cat cresc cu atat e mai greu sa-i strunesti 🙂 Energia si curiozitatea a impins grupul meu de „babies” spre mult boacane in acea seara : ba spre a arunca cu pietricele in niste pestisori dintr-un bazin din apropiere.Dupa ce au fost mustrati din cauza asta, si-au mutat centrul de atentie catre niste caini spre care au inceput sa arunce cu apa.Era din ce in ce mai greu sa-i stapanesc , cel mic de 3 ani actiona si el conform celorlati (puterea exemplului).Nu aveam cum sa-i iau de urechi, ca doar nu erau ai mei. 🙂 In sfarsit ne asezam si noi la masa, sperand ca foamea i-a rapus si le-a luat orice chef de alte prostii.
Deodata cea mai mare , care de obicei dadea tonul in toate, face ea o legatura intre baloanele cu care era ornata terasa unde eram, si cutitasele pentru friptura. Fata asta da rautate, ce as fi luat-o de par…Intr-un final s-a terminat si nunta asta, cu bine.

Am mai avut in grija apoi o fetiza, in timp ce parintii ei ieseau seara.Colette o chema, 2 anisori .Dupa ce ne-am uitat la un film de desene animat a si adormit, ehe , tot sa ai copii din astia.
Ultima mea experientza ca baby sitter am avut-o cu doi copii, frati ( sora si frate) cam la 10 -11 ani .Ii luam de la scoala o data pe saptamana, ajungeam acasa , le dadam sa manance (pregatita de mama lor) si apoi faceam temele.Cumintei .Fata foarte inteligenta insa, incepusem cu ea cursuri de engleza si pe alocuri de romana, desteapta intr-adevar.Chiar mi-a placut „sa lucrez” cu ei.

Ca sa trag o concluzie, in general copilasii sunt simpatici, sunt simpatici pentru ca te fac sa intri in lumea lor, cea fara griji, in lumea lor naiva si inocenta (asta indiferent cat de obositori ar fi la un moment dat).Dar parintii stiu cel mai bine, right?

Anunțuri
Tagged with: , , ,

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Turturica said, on Aprilie 8, 2008 at 11:26 am

    Ei, Nico, da!

    Imi amintesc si eu de baietelul ala energic foc… Cata bataie de cap mi-a dat si mie!!! Nu statea locului deloc: agitat si agitat… Imi era si mie teama ca se intoarce mama lui acasa tarziu in noapte si il gaseste treaz…

    Nu s-a intamlpat insa! Dar, oare Benjamin in chema? Nu imi mai aduc aminte exact…

    Oricum, momente de neuitat!
    Iar tu mi le-ai adus in memorie!

    Multumesc, dragutzo!

  2. Waiter, please! « Nicolatita FM said, on Mai 14, 2008 at 7:59 pm

    […] Acum ceva vreme incepusem seria povestilor despre joburile mele din studentie. Va voi relata acum despre experienta mea in calitate de […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: