Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Pasiuni

Posted in pasiuni by nicolatita on Mai 22, 2008

In timpul scolii majoritatea vacantelor mi le-am petrecut pe la tara. Aici de voie de nevoie a trebuit, mai ales pe timp de vara, sa ma implic cu stoicism si in activitatile extragospodarie, mai exact cele agricole (era prasitul, apoi era perioada secerisului graului, ce mai era …lucerna, in august era stransul fasolelor-urata treaba 🙂 etc, etc.) In afara de asta,  bunicii mei aveau si o gradina imensa in care gaseai orice leguma doreai. Mai este inca si acum…gradina.Si era si aici de lucru …rasadurile trebuiau ingrijite…gradina trebuia udata , mcar o data pe zi seara (in special in perioada secetoasa).

Asa  Imi explic de unde vine pasiunea asta pentru gradinarit. Nu ca as avea gradina…nici macar balcon , dar am un pervaz, un suport la fereastra, de vreo jumatate de metru pe care am stocat tot felul de ghivece cu flori. Ei bine printre aceste am unul mai lat, in care mi-am propus sa cultiv legume. Fara gluma.

Ei bine anul trecut am plantat ardei , 3 la numar (ca in basme). Adica tot ghiveciul meu mare era dedicat lor.De soi erau gogosari , iar daca vreti mai multe detalii despre soiurile de ardei, mergeti aici.

Dar nu credeti ca-i treaba de amatori 🙂 . Mi-am adus de la tara pamant special, mranita (pamant foarte bogat in substante organice si minerale si in microorganisme,  considerat ingrasamant natural). Il utiliza bunicul iarna la rasaduri. Si asa am plantat micutzii in pamant sanatos si nutritiv. Precizez ca am folosit si eu rasaduri si nu  seminte. Si dupa luni de ingrijire cresteau copiii verzi si veseli.Si dintre acestia trei unul a crescut parca peste ceilalti , mai viguros. He was the leader. Daca el a vrut sa iasa in evidenta , el a avut si sansa de a fi botezat. El a fost ardeiul Andrei.

E drept ca toamna venind, adica anotimpul roadelor, trebuia sa-i sacrific.I-am mai lasat eu cat i-am lasat.E drept ca nu hraneam o nunta cu ei.Dar i-am luat rand pe rand…a ramas Andrei pe care l-am lasat sa se bucure mai mult de viata (vedeti legea supravieturii cum functioneaza, daca era cel mai „strongest” gogosar.
Dar intr-un final s-a combinat cum nu se putea mai bine intr-o mancarica de cartofi.Si asta a fost povestea lui Andrei.

Acum stau si ma uit ca in ghiveciul meu nu mai e nimic…si suntem deja pe sfarsitul lui mai.Saptamana asta m-am hotarat…trebuie sa trec la treaba.
Ma gandeam in sine mea la niste rosii…Ce bine s-ar prinde ..insa ele sunt mai stufoase… se mai lungesc.E mai complicat cu ele. Parca le si vad intinzandu-se pana la vecini in jos , in sus.Dar pe de alta parte, de la atatea nunti de manele s-ar putea sa se scorojeasca repede…Si n-am facut nimic.
Deci anul asta, o sa aleg altceva, o sa pariez pe patrunjel.

Nu stiu cum o sa botez anul asta si pe cine…patrunjelul sa creasca , si gradinarul sa fie sanatos 😉

Anunțuri
Tagged with: , ,

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ZUZU said, on Mai 23, 2008 at 5:50 pm

    Hai sa iti fac cunostinta cu plantele mele
    O orchide pe nume Ralu’
    Doi maslini:Jean Pierre si Jean-Michel
    O Iuka: Petra
    Si un Laurier rose care nu are nume pentru moment!!!!

  2. nicolatita said, on Mai 23, 2008 at 5:51 pm

    Enchantee 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: