Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Prima data

Posted in ME, Sanatate by nicolatita on Iunie 6, 2008

Cum pentru toate exista un inceput, astazi am avut parte de o experienta in premiera .Astazi mi-am facut un RMN cerebral ( sau un IRM ,tot aia e) , cu alte cuvinte, sa vad daca sunt zdravana sau nu cu capul.

Facusem eu niste cercetari pe net, aflasem eu unele lucruri, intrasem pe forumuri sa vad cum a reactionat lumea la asa experienta.SI trasesem cateva concluzii: ca lumea se sperie cand intra in tubul acela (aparatul magnetic in cauza) nerecomandat claustrofobilor (asta m-a pus si pe mine pe ganduri ca nu-mi plac spatiile inchise dar sa mai stau si jumatate de ora inchisa in tub). De ce se mai speria lumea? ei bine , de zgomotele puternice ( provenite de la undele magnetice).Mai aflasem ca poate fi folosita sau nu substanta de contrast (injectata in vena), aceasta ajutand aparatul sa vizualizeze mai bine vasele, suprafetele in general.

Cu informatiile astea am plecat eu azi in cap cu gandul de „trece testul” acestui „experiment”.Mi-am facut de ieri programare pentru azi la ora 13h00.Eu insa fiind extrem de nerabdatoare am zis sa ajung si eu din timp. Asa ca la 10h30 eram acolo 🙂 . Da exact, foarte nerabdatoare. Am mai intrat in vorba cu colegii-pacienti, am mai citit nitel (asta apropo de postul meu cu statul la coada, ei la doctor e un pic diferit 🙂 ).

Eram vreo 6 RMNisti, altii din provincie veniti special , intre timp au mai aparut si urgente (care aveau prioritate) si uite asa imi dadeam eu seama ca tot la 13 o sa intru. Dupa vreo cativa pacienti primim vestea ca aparatul s-a stricat (adica antena) , ceea ce in termenii mei insemna ca RMNul cerebral este imposibil de efectuat. Doar cei pentru RMN cervical (la coloana) mai intrau. Nasol, ghinion de nesansa. O asistenta ma linisteste insa dupa o vreme : „Nu plecati , ca o sa va rezolvam si pe dvs” . Ok . Au scos de fapt aparatul din priza si l-au lasat o vreme (ca sa vezi, in acelasi perete lucrau pe hol niste muncitori cu bormasina ) pai mama lor de unde magnetice cum sa nu fie bruiate , cum sa mai mearga aparatul ala , ca la nebuni 🙂 sau ca la romani. In fine , mai aflu intre timp de la o colega-pacient ca primim rezulatatele in 10 minute. In sinea mea imi zic ca e foarte bine ( nu ma asteptam sa fie asa rapid), cu cat mai repede, cu atat mai bine, trebuia sa stiu si eu cum imi planific restul zilelor din viata 🙂 .

Se apropia ora 13 , era clar dupa cum evoluasera lucrurile ca o sa intru mai tarziu. Pana acum terminasera cativa pacienti, o batranica a iesit plangand si foarte speriata de acolo, apoi iarasi o tanti a iesit ametita si era sa pice jos, au luat-o cu targa apoi. Deci , acolo trebuie sa intru eu…mmm ma cam luase cu friguri.

Deodata aud: domnisoara Manolache . Cu vocea un pic mai vlaguita (mi se facuse si foame si sete de atat asteptat) zic : Eu sunt. -Va rog intrati . SI intru , sfatuita sa dau tot ce aveam metalic pe mine , imbrac apoi „camasa de forta” si intru in the ROOM. O camera cu o usa imensa la intrare, iar in mijloc vad aparatul de tortura . Ma asez, sunt introdusa inauntru si mi se dau ultimele sfaturi : primesc o „jucarie” albastra din plastic ,plasata pe piept, pe care trebuia sa apas daca vreau sa intrerup, sau mi se face rau.Deasemenea ma avertizeaza ca o sa aud o serie de zgomote puternice (in casca de pe cap) si capot sa respir dar sa nu ma misc. Asta a fost tot trainingul. Incepe distractia…

Si intru . De jucarie nu vreau sa ma ating. Nu o sa mi se faca rau. Eu sa intrerup ?Nici nu ma gandesc la asta. Nu, eu sunt viteaza. Primele 20 de secunde, liniste. Odata intrata acolo am inchis insa ochii, mi-am zis ca o sa fie mai bine asa. (De fapt stiti ca asta e tendinta atunci cand iti este teama de zgomot..) Oricum bataile inimii mi s-au intensificat ca niciodata, odata intrata acolo, desi nu se intampla nimic deocamdata.Si asa stateam cu ochii inchisi , si aud primele sunete . Semanau ca loviturile mecanicului care verifica rotile la tren tic-tac .Acum incercam sa ma detasez de sunete si sa ma imaginez intr-o situatie care sa-mi aduca un confort interior, sa ma linisteasca ca sa nu-mi mai bata inima asa tare. Si stand eu cu ochii asa inchisi, imi trece prin minte imaginea unui sicriu ( f oarte macabru, nu nu asta, altceva). Si apoi am deschis ochii. Am deschis ochii si am vazut o dunga albastra , era o dunga albastra pe mijlocul aparatului. Si am mai descoperit ceva, ca era lumina si nu intuneric si ca nu era un spatiu foarte , foarte inchis. Asta m-a linistit. Inima si-a mai revenit.La ce sa ma mai gandesc? Sa gasesc seminificatii metafizice dungii albastre? Hopa , n-am avut timp. Loviturile mecanicului s-au intetit, si mai tare, …apoi s-au linistit. Au mai trecut cateva secunde dar desi incercam sa nu fiu atenta la sunete, sa le las sa bata campii, am remarcat ca loviturile mecanicului anuntau de fapt o alta nuanta de sunete si mai intense si debfiecare data cand se auzea tic-tac, treceau cateva secunde si apoi incepeau alte zgomote .De data asta erau unele puternice rau, parca eram captiva intr-o boxa la un house party. Asta m-a amuzat. Am inceput sa ma imaginez dansand, si cred ca am si zambit. Ok, nu mai zambesc , pentru ca nu trebuie sa ma misc.A mai durat un pic party ul , apoi iarasi mecanicii , niste rockeri pe sfarsit.Iarasi mecanicii, apoi liniste. Hopa, linistea nu-i buna, nu, nu. Cand incep niste vibratii, tremura aparatul cu totul, cred ca facea parte din „operatiune”, sper sa nu se fi stricat.Si apoi se lasa liniste iar.

Si aud o usa.Dar n-au trecut nici 15 minute. Doamna dinainte , tot cu RMN cerebral a stat vreo 45 de minute ( si injectata cu substanta de contrast). Ma gandesc ca ceva nu-i in regula.Ma scoate de acolo o asistenta . Eu cu ochii mari : Asta i tot? Pai a fost o experienta unica, ce sa mai zic. In gandul meu si cand tocmai obisnuisem.Credeam ca o sa mai dureze 🙂 Ea zice: da , e gata. Nu e cazul, imi zice. Ultimele cuvinte le-am luat drept incurajare la gandul unor rezultate pozitive. Ies din camasa de fortza, las papuceii movi de plastic de acolo , ma imbrac si ma simteam incredibil de bine.Imi venea chiar sa rad de ce trairi am avut parte. Oricum am luat o fata serioasa si am iesit din the ROOM, urandu-le viitorilor „subiecti de tortura” bafta si sanatate.

N-au trecut decat vreo 10 minute si am primit rezultatul, intr-un plic format mare ( de doua ori A3).Ies , afara cald si soare (am uitat sa zic ca in the ROOM era foarte frig), mainile reci , deschid plicul, era un film cu vreo 48 de pozitii ale craniului meu si cu un CD si o hartiuta. Iau hartiuta si citesc: numele, prenumele , data, etc, etc. Ma duc cu privirea direct la concluzii, sa nu ne complicam cu detaliile. Citez concluzia: Aspect RM cerebral in limite normale. Super. Stiam eu , stiam eu. Mi-ama mai aruncat un ochi si asupra detaliilor: etaj infratentorial, supratentorial, regiune sfenoidala, orbite si masiv facial inferior, peste tot scria fara anomalii, sau in limitele normale. Totul e bine cand se termina cu bine .

Asta a fost experienta mea cu RMN ul , acum o sa ma mai delectez cu CDul pe care am inregistrate imagini ale craniului meu , sa-l admir din toate pozitiile.

Cam asta-i povestea mea de weekend 🙂

Anunțuri
Tagged with: , , ,

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ZUZU said, on Iunie 10, 2008 at 12:54 pm

    Hello
    faina aventura
    Eu am incercat scarnnerul cu injectie substanta de contrast.
    Mi-au gasit o ruptura a splinei din cauza unui chist.
    Cica as fi avut o hemoragie interna care s-a oprit singura

  2. ZUZU said, on Iunie 12, 2008 at 6:23 pm

    urmare
    dupa 4 zile de spitalizare la spitalul St Louis o sa schimb de specialist.
    Luni o sa vad numarul unul in chirurgie viscerala din Franta.
    O sa anulez rdv ul cu cei din spitalul St Louis ca is cam perduti si neajutorati.
    Acolo ii recruta pe ultimii din clasele de medicina ca nu stau bine cu logica.
    Cred ca o sa depun o plangere pentru ca mi-au pus zilele in pericol lasandu-ma sa plec acasa cu o hemoragie interna si ca tratament Paracetamol.
    Ma simt mai bine si stau intinsa dar sunt tare slabita pentru moment si cam palida

  3. niconico said, on Iunie 19, 2008 at 6:46 am

    Mare curaj, te-ai dus sa-l faci ca asa ai vrut tu sau te simteai rau?
    Nu zic ca nu este bine ca l-ai facut, dar, eu trag de mine sa ma duc la stomatolog si nu reusesc.
    pupici
    niconico

  4. nicolatita said, on Iunie 19, 2008 at 7:00 am

    Da Nico
    Mi-a recomandat doctorul sa-l fac in urma altor analize.
    Dar totul e bine cand se termina cu bine 🙂

  5. Searching for… « Nicolatita FM said, on Iulie 16, 2008 at 8:27 am

    […] fata sa gaseasca (presupun ca e fata) . Poate ceva felicitari ! Ei bine daca ai citit postul meu “Prima data”, nu cred ca ai gasit ceva din ceeea ce cautai.Dar ca sa raspund si eu la provocare. Din momentul in […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: