Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Cand o sa ma fac mare…

Posted in job, oameni by nicolatita on Iulie 4, 2008

… vreau sa ma fac invatatoare.Tu? Eu vreau sa ma fac doctor. Asta se intampla la o varsta frageda cand noi eram prunci visatori si cand totul parea posibil, cand dupa o vizita la medic, impresionata de halatul alb si cu mirosul de iod inca impregnat in nari (mie imi place sincer ), dezbracam papusile pentru a le opera/surescita, sau cand imitam (n-aveti idee cu cat patos) invatatoarea noastra si scriam cu creta pe toate dulapurile mamei ( nu mi-a scapat nici unul 🙂 , she knows).

Si dupa atatea papusi operate si sifoniere zgariate in „slujba” invatamantului si eu stiu ce alte activitati au mai trecut prin mintea altor copii, ce devine copilul asta si cei ca el? Pai imbratiseaza profesia de economist, de informatician, etc, ceea ce nu-i neaparat rau. Au rolul lor in societate si ei, dar eu cred ca faptul ca s-a ajuns la preferinte pentru aceste meserii este datorat in proportie de 99% criteriului financiar.

In zilele noastre ar parea ca cine vrea sa devina doctor sau profesor trebuie sa fie curajos. Am ales sa vorbesc despre meseriile acestea din singurul motiv ca din punctul meu de vedere medicul si invatatorul au contributia cea mai mare in viata unui om.

Zilele trecute am avut ocazia, in timp ce asteptam un tren in Gara de Nord, sa stau de vorba cu o proaspat absolventa ce urma sa profeseze ca profa (de muzica si franceza) dar urma sa-si mai dea niste examene de titulatura. Era fericita ca terminase facultatea. Am intrebat-o insa daca ii place sa predea , lasand la o parte motivatia financiara (care lipseste normal). Fata era incantata. Mi-am zis ca e bine ca porneste la drum cu atitudinea asta.Si apoi mi-am amintit de o fosta colega care preda engleza si anul acesta pleaca in State intr-un schimb de experienta pentru 1 an de zile. De fapt, imi zic eu in sinea mea, sunt oportunitati in fiecare domeniu.

La varsta de 14 ani stiu ca imi doream foarte mult sa ma fac doctor. Acum as fi fost inca rezident, leafa subtire , dar cine stie as mai fi tras cativa ani (poate vreo ocazie de a lucra in vreun spital in strainatate). Dar de asta zic ca e vorba de curaj, trebuie sa fii dispus sa ” tragi”, sa strangi din dinti o mare perioada din viatza. Oricum eu am toata admiratia si respectul pentru tinerii acestia. Probabil ca eu nu am fost suficienta de indrazneata ca sa fac asta. Well, I had my chance.

Dar desi pentru a merge pe calea medicinii e cam tarziu acum, am descoperit cu ceva ani in urma ca-mi place sa predau ( asta din meditatiile pe care le-am facut si le fac). Cred ca am „what it takes” (cel putin asa mi-au zis „elevii”), adica cel mai mult rabdare apoi dorinta de implicare. SI  imi place. E drept ca eu iau asta ca pe un hobby, ceva care sincer ma binedispune. Ca totul e pana la bani. Tot aici se ajunge. 🙂 Dar din fericire partea asta poate fi mai usor de imbinata cu un job, ramanand un hobby insa.

Sper insa sa fie multi curajosi care nu gandesc ca mine si au curajul sa mearga pana la capat motivati de bucuria de a aduce un aport moral/fizic/spiritual oamenilor din jur, prin practicarea acestor meserii.

Anunțuri

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ZUZU said, on Iulie 5, 2008 at 10:41 am

    Ai uitat sa vorbesti de vocatie
    Ca sa devii un medic bun nu ajunge sa strangi din dinti cativa anii (doar daca vrei sa devii medic generalist sau dentist):), pentru celelalte specialitati trebuie sa ai vocatie.
    Vocatia impune sacrificii in detrimentul vietii personale pe tot timpul vietii profesionale.
    Cati dintre noi sunt dispusi la un astfel de sacrificiu?

  2. nicolatita said, on Iulie 5, 2008 at 3:28 pm

    Oamenii acestia despre care vorbesti, care sunt dispusi sa faca aceste sacrificii sunt tinerii care la 26 de ani sunt medici rezidenti si castiga in jur de 300 euro (in Romania) din cate stiu.Adica sunt acei tineri care poate pe la 35 -40 de ani isi vor permite sa faca un credit pentru o casa.

    Da, ei au vocatie si nu numai atat( ca multi au vocatie, si eu poate am avut) dar au marele CURAJ sa-si urmeze vocatia.
    Si e cum spui tu , nu multi suntem dispusi sa facem asta.

    PS Am visat numai doctori si doctoritze aseara.

  3. ZUZU said, on Iulie 8, 2008 at 12:29 pm

    Pentru a subventiona „vocatia” doctorii romani au creat o „cutuma” : taxa in plic
    Sarac, bogat, trebuie sa contribui
    Vestea buna e ca taxa in plic nu este impozabila.
    Ce noroc am sa fiu ingrijita in Franta.In Romania as fi ruinat deja pe parinti cu „taxa in plic”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: