Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Initiere in lumea vrajitorilor

Posted in livre d 'or by nicolatita on August 27, 2008

Ma intorceam acasa, acum vreo 2 saptamani  cu minunatul accelerat Bucuresti-Iasi, caldura mare 38 afara, in tren erau sigur 40 (ultimul vagon , cel norocos, fara aer conditionat). Din fericire aveam la mine niste carti, si tare m-am bucurat ca le-am luat cu mine sa ma pot detasa de agitatia si cuptorul din vagonul norocos. Cealalalta optiune nu era decat sa ma alatur vaicarelilor si frustrarilor colegilor mei de vagon despre cat s-au saturat de Romania, ca numai aici se poate intampla asa ceva, sa ne luam de controlor (care bineinteles nu era de vina, dar trebuia gasit un tap ispasitor) si asa mai departe.

Asa ca am pornit in „calatorie la Ixtlan” a lui Carlos Castaneda. Am inceput cartea asta acum vreo cativa ani dar nu am mai finalizat-o (ca multe altele de altfel). Castaneda , la origine antropolog, in timpul cercetarilor pe teren pe care le-a avut in Mexic a avut ocazia sa-l cunoasca pe Don juan, un indian din ordinul Yaqui, care l-a initiat pe Castaneda in practicile samanice (care tin de acest ordin al indienilor). Astfel, timp de cativa ani Castaneda este ucenicul lui don Juan si tot ce a scris este rezultatul acestor experiente. De aici si „Calatoria la Ixtlan”.

La o prima ” rasfoire” mi-a parut putin greoaie si de neinteles pe alocuri, mai ales ca e prima carte a Carlos Castaneda citita. EL este intr-un proces de ucenicie, de initiere si insuseste invatamintele indianului treptat, sub forma unor etape.El trebuie sa renunte la multe dintre conceptiile si ideile pe care le are, de fapt el trebuie sa se schimbe, sa devina un alt om pentru a fi capabil de a „opri lumea” si pentru „a o vedea”. Acesta era obiectivul final.Ce insemna asta?

Don Juan ii demonstreaza ca pentru un vrajitor, lumea pe care o cunoastem sau realitatea este doar o descriere, o descriere ce ne este tuturor insuflata din momentul nasterii :”oricine vine in contact cu un copil e un profesor care ii descrie acestuia incontinuu lumea, pana in momentul in care  copilul e capabil sa o perceapa asa cum ii este descrisa”. Cu alte cuvinte ce credem noi oamenii obisnuiti ca este realitatea este doar o „suma de descrieri”.”Calatoria” initiatica a lui Castaneda are ca drept finalitate descoperirea unei noi descrieri a lumii, intr-o maniera autentica, proprie.Pentru aceasta insa el trebuia sa devina un alt om, sa „vada” lumea si nu doar sa o „priveasca” si pentru aceasta,  mai intai de toate, trebuia sa fie capabil sa „opreasca” realitatea pe care o cunostea , sa „opreasca lumea„.

In drumul transformarii sale, ucenicul primeste- cu foarte mult scepticism, de altfel- lectia despre „stergerea istoriei personale” (izolarea de cei cunoscuti), despre necesitatea pierderii importantei de sine”(don Juan motivand „ca atat timp cat te simti cel mai important lucru din lume, nu poti aprecia cu adevarat lumea din jurul tau”). Urmatoarea  lectie este cea despre moarte , in care aceasta trebuie privita ca pe un sfetnic: „Moartea e insotitorul nostru etern, (…) se afla intotdeauna la stanga noastra, la o lungime de brat…Ea este singurul nostru sfetnic inteligent pe care-l avem.De cate ori simti , asa cum faci mereu, ca totul merge prost si ca esti pe cale sa fii anihilat, intoarce-ti capul spre moartea ta si intreab-o daca este asa.Moartea iti va spune ca te inseli; ca nu conteaza nimic in afara de atingerea ei”.In corelatie cu aceasta ,don juan ii arata importanta asumarii responsabilitatii de a fi om si de a lua decizii :„Cand un om se decide sa faca ceva, el trebuie sa faca fata la tot, dar trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce face.Indiferent ce face, el trebuie sa stie intai pentru ce o face, apoi  trebuie sa inceapa sa actioneze fara sa aiba dubi sau regrete fata de ele (…) Eu nu am indoieli sau regrete…moartea imi da tarcoale, de aceea nu am timp pentru indoieli sau regrete… tu pe de alta parte,simti ca esti nemuritor si ca deciziile unui nemuritor pot fi anulate sau regretate, sau puse la indoiala.E timp doar pentru decizii.”

Ucenicul deprinde apoi arta vanatului, invata cum sa comunice cu natura, cu vantul, cu pasarile.Invata  ce inseamna sa fii”inaccesibil”lumii si sa devina unul :”Sa fii inaccesibil inseamna sa te atingi de lumea din jurul tau cu economie…inseamna sa eviti in mod deliberat extenuarea ta si a celorlalti.” Ucenicul desi simte schimbari in modul de a gandi , modul de a percepe realitatea  pe parcursul acestor etape, realizeaza ca unele din aceste tehnici sunt greu sau imposibil de aplicat in viata oamenilor normali, unde avea sa se intoarca in scurt timp.

Periplul sau continua, invata ce inseamna sa fie accesibil puterii, sa faca diferenta intre actiune si non actiune, primeste lectia luptatorului si intalneste si un adversar pe masura.Punctul culminant al „formarii”sale este momentul in care reuseste sa opreasca realitatea umana sa si o vada pe cealalta a vrajitorilor „in care caprioarele vorbesc…la fel si serpii de apa si copacii.”

In incheiere , Castaneda descopera o alta latura a vrajitorilor, una trista, cea a singuratatii: „statutul” de vrajitor , presupunand izolarea de cei dragi, aduce o stare de  nostalgie lui don Juan si prietenul sau don Genaro, acesta din urma motivand ca” doar un luptator poate rezista pe drumul cunoasterii (…)pentru ca arta lui consta in a gasi un echilibru intre spaima de a fi om si minunea de a fi om”.

Anunțuri

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. silviu said, on Septembrie 2, 2008 at 7:15 pm

    se poate si cu microbuzul e si mai ieftin :)…si stai si mai ingramadit…:)si ultimul e la 18 asa ca daca ai servici il poti prinde vinerea :)…oricum nu ai ce face in barlad….poate la gradina zoologica sa mai fie ceva in rest bate vantul :))

  2. live said, on Octombrie 8, 2008 at 7:12 am

    totusi… parca nu era vorba despre tren sau despre care e cel mai comod mijloc de transport :(… anyway, nicolatita, as fi vrut sa gasesc opinia ta despre ceea ce ai citit. oricum, mai sunt de inca 10 carti ale lui castaneda, poate ca dupa ce le parcurgi, iti vei forma una. bafta! 😉

  3. nicolatita said, on Octombrie 8, 2008 at 5:23 pm

    Livia,

    Castaneda era o curiozitate de a mea de demult pentru ca din cercetarile lui s-au inspirat si altii si voiam sa ajung la ” sursa”.
    In orice caz insa, oricat de interesanta ar fi viziunea lui despre lume,si mai precis, posibilitatea pe care o avem noi oamenii de a ne crea propria realitate, de a o descoperi noi insine in loc de a ne lasa „programati” de catre cei din jur, este o perspectiva pe care am intalnit-o si in alte genuri de carti: psihologice sau motivationale.Interesant la el e stilul descriptiv in care expune aceasta idee.

    In alta ordine de idei, nu m-as mai incumeta sa citesc prea curand Castaneda (daramite 10 carti 🙂 Am altele care abia m-asteapta 🙂

    Oricum ma bucur ca am vizitatori ca tine, adica oameni care CITESC


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: