Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

In seara muzeelor

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on Mai 18, 2009

Am plecat cu gand sa parcurg cat mai multe din cele 11 muzee ce au fost deschise in noaptea de sambata.Am inceput cu muzeul de literatura de pe Bd Dacia, o minunatie.Desi pe acolo am mai trecut de nenumarate ori,  niciodata nu am intrat sa vizitez muzeul: am avut parte de o frumoasa expozitie a reprezentatilor literaturii romane. La dispozitia vizitatorilor stau computerele cu touchscreen, ce pot oferi acestori informatii suplimentare. O atmosfera deosebita; la iesire am tras cu ochiul la caietul cu impresii: doar expresii de genul”impresionant, excelent, te unge la suflet, ” etc.De acord in totalitate.

Next destination a fost Muzeul de Geologie.Nu m-am dumirit pe unde a circulat linia aceea speciala de autobuz,asa ca  am preferat sa bat la picior distantele intre muzee.Deja se simtea aglomeratia pe strazi, si mai ales concentrarea in jurul muzeelor.Aici  a fost organizata o noapte dobrogeana…degustare de vin, mancare, expozitie…oricum n-am poposit prea mult.MUZEUL GEO (more…)

Herastraul la inceput de primavara

Posted in foto, plaiuri mioritice by nicolatita on Martie 29, 2009

herastrau-0601herastrau-0531herastrau-0351

herastrau-1241herastrau-059herastrau-0611

Tagged with: , , ,

That’s the spirit

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on Februarie 16, 2009

Acum cateva luni, ma duceam spre casa , eram in asteptarea faimosului tramvai 32.Era cam ora 19h00, ora de varf.90% dintre cei care asteptau erau cu siguranta angajati; imi imaginez deci ca erau cam cu totii obositi dupa 8,9, 10 ore de munca. Ajunge si tramvaiul nostru si incepe ritualul : usile se deschid, abia daca reusesc sa coboare calatorii cu destinatia Piata Unirii si buluc-buluc; gramada-gramada; imbranceli si agitatie mare pe scarile tramvaiului la urcare.O doamna dintre persoanele postate in locul „magic” , exact unde se deschid usile de la tramvai, se impiedica de scari in euforia ei, cu gandul la aburii calzi ai mamaligii abia turnata pe masa ce o astepta acasa.Dar ce mai conta. A reusit ! E o invingatoare! A mai prins si scaun. Asta da motiv de mandrie.Iar in zambetul ei ii citesc gandurile : „Ehei, viata e o lupta, trebuie sa te zbati pentru orice altfel…mmm…mamaliguta cu branza cu smantana…”

Acum cateva zile asteptam in Poiana Brasov sa iau masina spre oras.Din nefericire autobuzul destinat pentru oras a avut ceva probleme tehnice. Asa se face ca timpul de asteptare s-a prelungit, afara se lasa un ger nemilos ce aduna toti turistii in statie.Asteptarea ia sfarsit, un alt autobuz vine…si se apropie …si spiritele se incing si multimea freamata de bucurie.Se simte deja o mobilizare generala.Sa inceapa lupta, lupta coatelor.Fiecare se zoreste sa-si faca loc si simt cum sunt luata , impinsa de fapt de valul de multime din spate si sunt „urcata” in autobuz.V-ar surprinde insa sa va spun ca majoritatea celor  mai „agresivi” erau oameni mai in varsta.

Si stau si ma gandesc la comportamentul lor si eu cred ca acestor oameni chiar le place imbulzeala, se simt bine.Le-aduce aminte de vremuri apuse cand se buluceau la cozile de ulei, faina si lapte cu ratia.Le e dor de vremurile astea. Poate ca civilizatia, bunul simt ar face ca atmosfera sa fie plictisitoare…oamenii acestia au nevoie de senzatii tari. Dar nu sunt numai ei , si mai e si pustimea si golanimea dornica de afirmare, a caror parinti au respins educatia si bunul simt…si deh …aschiile cat de departe sa sara si ele …

Am luat doua exemple de situatii in locuri diferite si deduc eu ca fenomenul e general si sincer il vad greu de combatut.

In talcioc la Unirii

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on Decembrie 19, 2008

Dragi bucuresteni, cautati sa va innoiti de sarbatori sau sa cumparati cadouri pentru cei dragi voua dar v-ati saturat sa tot umblati de colo colo prin Vitan, Liberty si Plaza mall, ati obosit sa tot mergeti din magazin in magazin, ba pentru haine si alte accesorii vestimentare, ba pentru decoratiuni.Ei bine, pentru voi,  s-a amenajat talciocul special de la Unirii. De doua ori pe an (cand se mananca oua rosii si de Craciun) acest talcioc vine in ajutorul dumneavoastra pentru a va concentra cumparaturile intr-un singur loc,si mai ales sub cerul liber.

De la pulovarase, ciorapei, lenjerie intima, cercelusi, la  globulete si ghirlande pentru brad gasesti aici o larga gama de produse menite sa sara in sacosele tale numaidecat. Iarmarocul nu e foarte departe de Casa Poporului deci pana si turistii straini, care sunt in trecere prin zona, se pot bucura de acest festin.

Doamnelor si domnisoarelor v-ati saturat sa vi se interzica in magazinele de lenjerie intima  probarea produselor, invocandu-va normele de igiena? Ei bine, la Unirii in talcioc, barierele au fost ridicate.Chiar eu am vazut in seara asta o doamna care proba un sutien (peste pulovar,…ca doar nu…).Dovada ca spiritul Craciunul face ca lucruri imposibile sa devina realitate, e perioada cand trebuie sa fim cu totii mai deschisi, mai ne(buni). (more…)

Si am fost in Barladland

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on August 26, 2008

In seara asta am iesit la o plimbare in oras, adica m-am plimbat de la un capat la altul, cu ai mei. Afara o vreme frumoasa, pe strada lume plimbandu-se relaxat. Timpul parca trece infinit mai incet decat in agitatia Bucurestiului. Si cum orasul este zilele astea in febra balciului, eveniment ce are loc o data pe an, cum era sa ratez eu asa ceva? Nu ca m-as fi asteptat la cine stie ce, cam stiam ce o sa gasesc : mititei, praf, muzica, papagali cu lozuri in plisc, ca la orice eveniment de o asemenea anvergura. Numai bun de comentat pe aceasta tema, pe blog.

Si m-am uitat printre oamenii prezenti, in general oameni simpli pentru care evenimentul asta era foarte asteptat. Mi-am adus aminte de targurile de la tara, cand toata lumea se gatea si astepta zilele astea de parca se apropia Craciunul.

Bineinteles ca mie ce mi-au placut cel mai mult( ca oricarui copil) erau aparatele. E partea care ma atrage intotdeauna la iarmaroacele astea. Eram curioasa sa vad ce aparat nou apare, lasand la o parte balerinele, caluseii si masinutele ( omniprezente si puerile, nu pentru oameni mari ca mine 🙂 .De data asta nu era nimic nou, erau cam toate cele prezente si in Herastrau.

Si mi-am adus aminte de Disneyland …ce experienta…extraordinar.Trebuie sa mergeti…trebuie sa va duceti copii acolo…A fost o zi magnifica…acum 4 ani.Fiecare om descoperea copilul din el acolo (pentru mine nu a fost greu deloc 🙂 Odata ce intrai pe poarta aceea te transformai …Am tipat de bucurie si extaz. Chiar nu as putea sa descriu in cuvinte ce s-a intamplat acolo… dar a fost intens… toate experientele …toate povestile… mina, muntii, saritura cu barca. Duceti-va…va rambursez eu banii , daca nu va place.

Zuzu, daca as mai merge acum, tot asa as reactiona? Eu cred ca da 🙂

Dar revenind la disneylandul autohton cu mici si bere, cred sincer ca pentru multi oameni e un motiv de bucurie, mai ales pentru copii.I-am vazut in seara asta . Si apoi oamenii simpli gasesc bucuria in lucruri simple… si balciul anual e o traditie a orasului…Dupa mine, ar mai merge ceva controale pe la produsele alimentare, niste restrictii la vanzatorii ambulanti, vanzatori de „orice”, dar daca ar fi sa decid eu, n-as lasa decat aparatele, si as aduce multe, multe, pentru toata lumea. 🙂

Tagged with: , ,

O, dulce luna august

Posted in plaiuri mioritice, romanul s-a nascut poet, Uncategorized by nicolatita on August 19, 2008

Din primul meu volum de versuri intitulat „Dulce si amar”, public azi o noua poezie 🙂 , dedicata tuturor Faneilor si Lenutzelor:

“- O, dulce luna august, cat te-am mai asteptat

Familia sa-mi vad, acasa sa ma intorc cu’al meu barbat.”

Asa gandea Lenutza, pe cand se-apropiau

De casa lor cea draga, ce bucurosi erau!

………………………………………………………………..

Plecase cu Fanel, al ei sot muncitor, de’un an jumatate

La Napoli intai, si-apoi in Roma, la un frate.

El strungar meserias, ea fosta educatoare

Au plecat plini de vise, satui de-o viata amara.

Fanel pe santier, acum ciment el cara

Lenutza, harnicutza, pe Giovanni il spala.

“-Nu-i chiar de vis aceasta viata, mai Fanele

Dar ce vrei , trebuie sa mai stam nitel pentru lovele

Sa fim si noi oameni, sa schimbam geamuri, usa,

Sa punem termopane , asa ca si matusa.”

Fanel o asculta, rachiul il da pe gat,

Cu ochii obositi , pe un ton bland zicand:

“- Of, mai Lenutza mai, n-as fi crezut, sa mor

S-ajung sa-mi fie dor de seful de la Fepa, al nostru Harabor.

Iar tu erai mai vesela , la a ta gradinita…

Eh , dar mai torn un pahar, mai bine ma fac crita.

Ca vreau sa schimb masina, acasa cand ne-om duce

Sa vad atunci vecinul de la 3 ce o zice !!!.” (more…)

Dialoguri nocturne

Posted in oameni, plaiuri mioritice by nicolatita on August 12, 2008

Ora 1 noaptea , locatia : o straduta din cartierul Rahova, Bucarest.

Cativa adolescenti inca mai discuta aprins, „improscandu-se” prieteneste cu injurii unii pe ceilalti ( a se intelege ca inca nu se bateau). Nimic neobisnuit. Cine stie ce probleme de interes global tratau ei, in dezacord. Poate aveau opinii diferite referitor la gasirea noilor surse de energie, sau nu se puneau de acord asupra posibilitatilor de oprire a incalziri globale . Problema era doar ca ceilalti, cateva sute de locatari, nu voiau sa ia parte la aceste dezbateri, vroiau doar sa stranga perna aceea mai tare sub cap si sa doarma.

Asa ca in ” scena” isi face aparitia vecinul nr 1, un domn suparat (normal, ca s-a tot saturat sa tot auda de reducerea emisiilor de CO2 ) si pe un ton hotarat ii roaga pe tineri sa sparga gasca. Dar asa de impunatoare a fost vocea vecinului ca n-am mai auzit nici tipenie apoi. Rezultat scontat. Problema este insa ca vecinul nr 1 nu se opreste, discursul sau se prelungeste un pic prea mult, desi nu era cazul. Of, cine stie cate frustrari adunase si acum se ivise ocazia, tinerii rahovieni poate au fost doar un pretext. SI acum era momentul sa fie si el ascultat. Si uite asa din eroul serii, din aparatorul somnului dulce si lin, devine el un perturbator al linistii.

SI situatia nu dureaza mult si pe fereastra scoate capul vecinul nr 2: ” Domnule , dar mata’ nu ai somn? Mai lasa-neeeee”. El a fost mai la obiect. SI peste cateva minute s-au potolit cu totii.

Acum nu stiu daca situatia vi se pare tragica sau comica, dar pe mine m-a amuzat pentru ca nu e nici prima oara cand are loc reactia asta in lant si conversatiile respective la fereastra in toiul noptii. Alta data au mai performat si vecini cu Nr 3 si 4.

Intamplarea asta ma duce cu gandul la ce-mi zicea un sef de-al meu ca multe filme (comice cel putin) s-ar mai putea face la noi in Romania, numai observand viata cotidiana a romanului. Tocmai participase la o adunare a locatarilor. E de inteles, nu? 🙂

Trading pe peronul Garii de Nord

Posted in oameni, plaiuri mioritice by nicolatita on Iulie 27, 2008

Vineri am facut bagajele si am plecat spre urbea mea Barlad. Ajungand cu ceva timp in avans la gara, ochiul meu curios a avut timp sa observe activitatea intensa ce se desfasura acolo si mai ales pe peron.

Pe peron se adunau, pe masura ce se apropia ora plecarii trenului, din ce in ce mai multi oameni, multi navetisti dornici sa ajunga acasa dupa o saptamana de munca, altii veniti sa faca cumparaturi la targ, si altii ca mine care voiau sa ajunga acasa la mama si la tata pentru o oaza de liniste,  in orice caz multa populatie, multe genti si sacosi de rafie. Mai aveam vreo ora de asteptat pana la tren, intercity-ul Bucuresti-Iasi. De plictiseala incepusem sa fac cercuri in jurul bagajelor, chiar daca aveam vreun loc liber pe banca nu puteam sa stau, eram nerabdatoare sa ma urc in tren si sa ajung acasa mai repede 🙂 .

Si stand asa si uitandu-ma in stanga in dreapta, in sus si in jos, observ pe banca din dreapta mea o doamna, cu fuste colorate, cu tenul inchis  care tinea in mana vreo 3 ciocolate.Nu asta m-a surprins dar ridicand privirea am observat ca in jurul gurii ei se formasera vreo 3 straturi de coji de seminte si infuleca si arunca la coji pe minut de ziceai ca-i masina automata.La piciorusele ei bineinteles se formase un delusor de coji.In cateva minute apare si vanzatorul de seminte , o doamna slabuta, tot cu un ten inchis, tinand in brate o jumatate de punga de seminte coapte (sau arse ) si paharelul -unitatea de masura .Ce era  clar era ca nu avea de ce sa se planga , ii mergea afacerea aici pe peron. (more…)

Nunta mare-n cartier

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on Mai 10, 2008

Dupa o noapte alba datorita unei afurisite de masele care m-a torturat de-a binelea, am incercat si eu sa trag un pui de somn in amiaza mare sa recuperez. Stau eu ce stau si numai ce aud o serie de chiuituri si urlete…hopa…alai de nunta.Asa-i, trecu postul Pastelui si incep dezmaturile…Casa de piatra…deh …ce sa le zic eu… si am inchis ochii sa dorm mai departe.

Dupa o ora aud un zgomot, ma trezesc ….2, 10, 2,10 proba de microfon…Si apoi incepe …Aoleu inima mea /Tu esti dragostea mea…Am sperat sa nu fie adevarat.BUT … nunta era chiar langa blocul meu …da.Adica este, si o sa dureze pana tarziu. 😦

(more…)

Tagged with: , , ,

Anti politica

Posted in informatzia, ne doare, plaiuri mioritice by nicolatita on Mai 6, 2008

Dupa cum se stie saptamana asta a inceput campania electorala, a inceput balciul (ca sa-i citez pe cei de la Divertis).

De vreo 2 ani nu ma mai intereseaza cine si de ce candideaza , cel putin la noi in Romania.Nu ma mai intereseaza pentru ca a ma informa in privinta asta implica un consum de timp si energie pe care prefer sa-l valorific intr-un scop mai bun pentru mine.

Si nu pot sa zic ca am gandit intotdeauna asa, dimpotriva, acum cativa ani chiar eram dornica sa intru intr-un partid (nu dau nume caci nu conteaza) si nu pentru ca ar fi fost o cale de propulsare pe scara profesionala (asa cum se practica) sau pentru avantaje materiale (eventuale) ci doar pentru simplu fapt de a fi INFORMATA CORECT.Da stiu, stiu ca radeti. 🙂

(more…)