Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Paza buna…

Posted in ME by nicolatita on Aprilie 5, 2009

Trebuie sa recunosc ca pana la discutia avuta saptamana trecuta cu un sofer de taxi, in timpul unei curse, nu m-au preocupat niciodata asa-zisele instrumente de aparare la care putem face apel, gen spray paralizant, pistol cu bila sau cu gaz, etc. Nu m-am gandit niciodata la posibilitatea de a-mi cumpara si a face uz de asa ceva.

Nu mai stiu de unde a plecat discutia dar imi zicea  (taximetristul) ca detinuse pana nu demult in masina un pistol cu bila de cauciuc, dar in urma unui incident i s-a interzis sa-l mai tina in masina, fiind considerat loc public. In fine, ideea e ca pentru unii oameni a detine  asa ceva e ca si cum ar avea un pachet de Orbit in geanta. Cate femei nu or detine asemeanea sprayuri in posete!?!

Am auzit insa de cazuri care s-au soldat cu succes, cand sprayul si-a atins obiectivul: a prevenit un furt sau o agresiune fizica.Chiar si in caz de nefolosire, poate detinerea sprayului sa ofere un plus de siguranta, cel putin femeilor.SI apoi sprayurile nu sunt chiar scumpe: undeva pana in 30RON.

Mie mi se pare insa ca  odata ce detii asa ceva , chiar si doar un spray, e ca si cum ai fi tot timpul in alerta, ca si cum ai astepta tot timpul sa fii atacata.Si atunci cand te astepti la un lucru, ai sanse de 99,9% sa ti se intample.E drept ca sunt situatii departe de controlul nostru, situatii nefericite, pe care nu si le doreste nimeni si  pe care nu le putem prevedea. Dar si atunci poti fi sau nu suficient(a) de agil(a) pentru utilizarea sprayului, sau pur si simplu pentru luarea picioarelor la spinare. (more…)

Herastraul la inceput de primavara

Posted in foto, plaiuri mioritice by nicolatita on Martie 29, 2009

herastrau-0601herastrau-0531herastrau-0351

herastrau-1241herastrau-059herastrau-0611

Tagged with: , , ,

Din frumoasa Roma

Posted in calatorii, foto by nicolatita on Martie 8, 2009

Am ajuns zilele trecute pentru prima oara in Roma. Dupa patru zile de alergat in stanga si in dreapta pentru a cuprinde maximum din ce se poate vedea, pot sa zic ca  e o destinatie extraordinara.

E un oras istoric si fiecare coltisor din oras, fiecare zid ascunde o legenda.Cred ca, chiar daca nu esti pasionat de istorie, odata ajuns acolo, in fata cetatilor,  picturilor,  statuilor,  atmosfera o sa-ti starneasca  setea de cunoastere.

Am vizitat Vaticanul, un loc spectaculos, care a luat cam o jumatate de zi ( si aceasta in viteza 🙂  am vazut aici frumoasa bazilica San Pietro ,  muzeul Vatican cu capela Sixtina.

Am fost bineinteles pe la Colosseum, am trecut incet incet printre ramasitele monumentelor  forului roman, am intrat in Capitoliu (trebuia sa vad lupoaica).Am vizitat castelul San Angelo, catedrala San Giovani, Pantheonul.

Am ajuns la fantana Tritoni si faimoasa fantana di Trevi (cea cu aruncatul unei monede).Am admirat monumentul Vittorio, piata Venetia si celebra piata Spagna.

In Roma am descoperit insa si Bio-Parcul (undeva in nord vest), care este o gradina zoologica moderna, cu conditii mult mai adaptate habitatului natural al animalelor.Apropos de animale, undeva in centrul Romei, in zona „Area sacra” a Argentinei, pe ramasitele catorva templuri poti sa zaresti o multime de pisici.Nu am aflat povestea lor,  de ce stau acolo, dar in orice caz sunt o mare atractie pentru turisti.

Daca vreti sa vedeti mai multe foto mergeti aici,  pe Picasa .

Tagged with: , ,

Ofera o floare

Posted in sarbatori, stari by nicolatita on Martie 1, 2009

galanthus-nivalis-ghiocei3s

Ofera o floare si nu doar de 1 Martie sau de zi de nastere, ci cat de des se poate. Ofera flori daca esti femeie, copil sau barbat.Ofera flori femeilor si barbatilor din viata ta.Si nu pentru ca TREBUIE ci pentru ca asa SIMTI.

Este un gest pe cat de simplu pe atat de frumos si simbolic.Si mai bine oferi cate o singura floare, dar mai des , decat un buchet o data pe an. Cum poti, mai frumos de atat,  sa-ti arati recunostinta,  iubirea si aprecierea  fata de cei din jurul tau?

Cumpara-ti flori tie daca nu primesti si ofera celorlalti cat mai des .Astazi i-am dat vecinei o zambila dar ea era atat de incantata si emotionata de gest, incat numai senzatia de a oferi m-a facut si pe mine fericita.

Pentru  ca o floare oferita poate schimba cuiva ziua in bine, il poate scoate dintr-o pasa proasta, ii poate smulge un zambet si  uneori ii poate da incredere in sine. Lista poate continua,  dar ce e clar, este ca  intotdeauna are efecte pozitive.

Voi pe cine ati facut fericite/fericiti astazi?

Tagged with: , , , , ,

NU fast-food-urilor

Posted in ne doare by nicolatita on Martie 1, 2009

Am citit in seara aceasta 2 articole in care fosti angajati romani de la Mc Donalds, respectiv KFC povestesc cu lux de detalii despre activitatea din spatele tejghelii.

Va invit sa le cititi caci cu siguranta va va face sa rezistati, data viitoare, tentiei de a va mai infrupta din aceste „delicatese” si de a mai calca pragul acestor furnizori de junk food.

KFC

MC DONALDS

Viata la bloc- continuare

Posted in la bloc by nicolatita on Februarie 26, 2009

Convinsa ca stati cu totii cu sufletul la gura sa aflati daca relatiile mele cu vecinul de sus s-au mai imbunatatit, sau doar nerabdatori sa vedeti daca tencuiala mai rezista pe perete din cauza apei infiltrate, am hotarat sa impartasesc biletelul gasit in usa aseara, pesemne lasat de vecinul in culpa.

bilet-blog

M-a facut sa zambesc si apreciez efortul de a ma tine la curent dar cum sa cred ca problema e rezolvata pe termen lung, cand din apartamentul 62 se va extrage in curand noul derivat al penicilinei? Asa ca ramane valabil ce-am spus data trecuta referitor la testul de eligibilitatea a proprietarilor de case.

Tagged with: , , ,

Convietuirea cu vecinii nostri de la bloc

Posted in la bloc, ne doare, oameni by nicolatita on Februarie 22, 2009

Incidentele din ultimele zile pe care le-am avut cu vecinul de la etajul superior, dar si amintirea unora dintre vecinii cu care am convietuit de-a lungul timpului,  m-au adus la concluzia ca exista oameni care nu merita sa stea intr-o casa. Nu merita sa posede asa ceva. Exista oameni care sunt cu adevarat salbatici: pe de o parte,  datorita imposibilitatii de adaptare la normele traiului intr-un imobil ( trai care face ca, din nefericire,  sa avem instalatii in comun si implicit reparatii in comun, trai care presupune respectarea linistii si somnului celorlalti) iar pe de alta parte, proprietari fiind,  acesti oameni cred ca sunt indreptatiti sa-si transforme apartamentele  in   cocine sau rezervatii pentru culturi de mucegai. Si cand te gandesti ca sunt atatia oameni care isi doresc sa aiba o casa a lor…iar altii isi bat joc de ea.

Si daca am putea evita  problema aceasta ? Macar in parte. De exemplu,  la acordarea unui credit ipotecar bancile ar mai putea introduce un criteriu – un test psihologic, care sa evalueze capacitatea viitorului proprietar de adaptare la viata intr-un imobil. Aceste teste de evaluare ar putea fi concepute la initiativa celor de la respectarea drepturilor omului .

In felul acesta bancile nu ar mai discrimina doar pe cei cu venituri mici ci pe cei care nu merita cu adevarat statutul de proprietar: cei incapabili sa se adapteze vietii de la bloc si care aduc daune colectivului din jur.

In orice caz , chiar si daca s-ar aplica aceasta masura cu filtrarea potentialilor proprietari,tot nu rezolva problema in totalitate. Pentru mai multa siguranta, pentru cei care vor sa-si cumpere o casa,  as recomanda calduros ca, inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare, sa viziteze macar 3 dintre viitorii vecini (cel de sus, de jos si cel de alaturi).Pretexte se gasesc ele.Macar ii vezi casa si-ti faci o parere despre el si aceasta intalnire te-ar putea scuti de tensiuni ulterioare.

Cu experienta de pana acum, pentru mine cu siguranta alaturi de pret si zona , calitatea vecinilor,  va fi un criteriu care va cantari la fel de greu in alegerea unei alte case.

SI vestea buna este ca… scrisul are efect terapeutic 🙂

Probleme cu yahoo messenger 9.0

Posted in ne doare by nicolatita on Februarie 20, 2009

75831

Acum exact 3 saptamani am remarcat ca lista mea de contacte era goala. Era cam ciudat  ca nici unul din cele circa 100 de persoane sa nu fie conectate la Internet. Bineinteles am incercat variantele meebo si webmessenger. Nimic.Bineinteles ca am dezinstalat si reinstalat apoi mess-ul din nou.Nimic.

Intre timp incercand sa aflu cauza disparitiei tuturor id-urilor, au aparut mai multe variante: ba ca as fi deschis un email spam, sau ca utilizatorii meu s-au sters singuri din lista mea folosind nu stiu ce programe. Asta chiar e o noutate. Era imposibil insa ca toti ,concomitent,  sa faca lucrul acesta. Adica hai toti admit , dar pana si mama sa faca lucrul asta?!!! 😦  hmm… nu cu siguranta nu a fost asta.

Si da-i si add apoi inapoi.

Astazi insa, vineri, 20/02, am avut surpriza sa constat ca mi-a aparut si vechea lista, deci dragii mei acum va am de doua ori (mi s-a parut mie ca erati cam multi azi 🙂  m-am si speriat ).

As ruga pe aceasta cale pe maestrii in ale messengerului sa ma lamureasca si pe mine in treaba asta. Daca am facut eu vreo manevra gresita, daca versiunea aceasta e mai instabila si ar trebui sa o schimb.Timp de 3 ani nu am avut nici o problema pana in momentul asta. Messengerul la origine a fost creat intr-un scop util,  nu sa dea batai de cap. Si daca peste cateva saptamani iar se intampla, eu nu ma mai joc.

That’s the spirit

Posted in plaiuri mioritice by nicolatita on Februarie 16, 2009

Acum cateva luni, ma duceam spre casa , eram in asteptarea faimosului tramvai 32.Era cam ora 19h00, ora de varf.90% dintre cei care asteptau erau cu siguranta angajati; imi imaginez deci ca erau cam cu totii obositi dupa 8,9, 10 ore de munca. Ajunge si tramvaiul nostru si incepe ritualul : usile se deschid, abia daca reusesc sa coboare calatorii cu destinatia Piata Unirii si buluc-buluc; gramada-gramada; imbranceli si agitatie mare pe scarile tramvaiului la urcare.O doamna dintre persoanele postate in locul „magic” , exact unde se deschid usile de la tramvai, se impiedica de scari in euforia ei, cu gandul la aburii calzi ai mamaligii abia turnata pe masa ce o astepta acasa.Dar ce mai conta. A reusit ! E o invingatoare! A mai prins si scaun. Asta da motiv de mandrie.Iar in zambetul ei ii citesc gandurile : „Ehei, viata e o lupta, trebuie sa te zbati pentru orice altfel…mmm…mamaliguta cu branza cu smantana…”

Acum cateva zile asteptam in Poiana Brasov sa iau masina spre oras.Din nefericire autobuzul destinat pentru oras a avut ceva probleme tehnice. Asa se face ca timpul de asteptare s-a prelungit, afara se lasa un ger nemilos ce aduna toti turistii in statie.Asteptarea ia sfarsit, un alt autobuz vine…si se apropie …si spiritele se incing si multimea freamata de bucurie.Se simte deja o mobilizare generala.Sa inceapa lupta, lupta coatelor.Fiecare se zoreste sa-si faca loc si simt cum sunt luata , impinsa de fapt de valul de multime din spate si sunt „urcata” in autobuz.V-ar surprinde insa sa va spun ca majoritatea celor  mai „agresivi” erau oameni mai in varsta.

Si stau si ma gandesc la comportamentul lor si eu cred ca acestor oameni chiar le place imbulzeala, se simt bine.Le-aduce aminte de vremuri apuse cand se buluceau la cozile de ulei, faina si lapte cu ratia.Le e dor de vremurile astea. Poate ca civilizatia, bunul simt ar face ca atmosfera sa fie plictisitoare…oamenii acestia au nevoie de senzatii tari. Dar nu sunt numai ei , si mai e si pustimea si golanimea dornica de afirmare, a caror parinti au respins educatia si bunul simt…si deh …aschiile cat de departe sa sara si ele …

Am luat doua exemple de situatii in locuri diferite si deduc eu ca fenomenul e general si sincer il vad greu de combatut.

In vizita la Castelul Bran

Posted in calatorii, foto by nicolatita on Februarie 15, 2009
Tagged with: , ,