Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Prietenul nostru, taximetristul

Posted in oameni by nicolatita on noiembrie 1, 2008

 

 Se trezeste in zori sa te duca la aeroport, te insoteste dimineata la munca sau te aduce acasa dupa o zi obositoare.Te conduce la usa cluburilor sau a prietenilor.Cauta calea cea mai rapida pentru a ajunge la destinatie sau dimpotriva e atat de incantat de prezenta ta si mai face un ocol doua, asa doar sa mai petreaca ceva clipe cu tine.Iti asculta frustrarile si injuriile tale cand vii de pe la cozi de la administratiile fiscale, iti da dreptate si iti pune muzica, doar doar de ti-or trece supararile.Iti da sfaturi de viata, te pune la curent cu legislatia in taximetrie sau iti mai face un bine  cu o stampila sau bonuri.

 Ce mai, el e parte  din viata noastra cotidiana. Si am cunoscut atatea tipologii! Fiecare are cate o poveste (fie ca e mai vorbaretz sau nu).Daca nu afli (nu ca ai tine neaparat) in ce cartier sta, sau ca baiatul mai mare e si el economist si a avut nunta in toamna, sigur afli ca el sofeaza de cel putin 8 ani si ca e foarte multumit de faptul ca a reusit sa obtina autorizatia sa aiba el propria lui masina (sa nu mai depinda de altii, ca s-a saturat de sefi, eiiiiiii chiar ?! 🙂 bravo pentru initiativa ) .Si daca nu e cazul, precum e dl Dan (ultima mea cunostinta  din bransa taximetristilor), atunci  o sa te transformi intr-un foarte bun ascultator cand omul de langa tine isi va varsa nadaful, satul de hotia si coruptia din tara…cu alte cuvinte suparat ca el nu a reusit sa obtina autorizatia  pentru a fi independent …si uite asa masina lui nou nouta e acasa in garaj…in timp ce el munceste la patron. (more…)

Reclame
Tagged with: , , ,

In fiecare zi vindem cate ceva

Posted in life, management by nicolatita on septembrie 27, 2008

Constientizez mereu ca, indiferent de varsta, sex, pozitia sociala, nivelul ierarhic pe care-l detinem, ceea ce facem noi, toti oamenii, in fiecare zi, in viata noastra profesionala (dar si personala ), este sa vindem (produse, servicii -prin natura jobului) sau sa ne vindem (atunci cand suntem in pozitia unui candidat la un concurs/job ) si , legat de aceasta, cu totii ne vindem timpul in schimbul recompensei lunare numita salariu. Si unde apare comertul, intervine, normal, si negocierea . S-a vorbit mult despre arta negocierii , despre importanta empatiei si despre negocierea de tip castig-castig, ca fiind cea mai eficienta pe termen lung.

Acestea fiind date, stiu ca – a vinde si a negocia cat mai bine -este un subiect care ne-a preocupat pe toti, indiferent de ce parte a baricadei am fost pe rand: candidat sau angajator, client sau furnizor, samd.

Nu as putea sa va spun care e atitudinea cea mai potrivita de adoptat in toate aceste situatii (sunt o sumedenie de carti pe tema asta 🙂 , dar as putea sa va povestesc din proprie experienta cum vad eu lucrurile:

Candidatul : O data ce identifici jobul pe care-l doresti ( sau te identifica el pe tine 🙂 ), presupunand ca ai toate informatiile ce-ti permit sa evaluezi daca jobul/proiectul respectiv e compatibil cu obiectivele tale ( mai multi bani, completarea experientei profesionale prin descoperirea unui nou sector de activitate sau doar imbunatatirea cunostintelor in meseria pe care sunteti specializat) si ca in plus se dovedeste a fi ceea ce cautai, atunci nu-ti ramane decat sa te vinzi cat mai bine. Ce inteleg eu prin asta? In situatia asta, indiferent de zecile de candidati cu care este posibil sa concurezi, este ultimul lucru la care ai putea sa te gandesti, la concurenta, indiferent de postul pentru care ai aplicat (ca e un post de translator la Bruxelles sau pentru un post partime pentru un student la Mc Donalds). Mi-aduc aminte , apropo de asta de o replica dintr-un film , cand cineva incerca sa-si incurajeze prietenul care trecea printr-o situatie similara( concurs, interviu): ii aminteste acestuia ca intr-o cursa de cai, acestia nu-si pot vedea adversarii (din cauza echipamentului , pe partea laterala) si doar alearga pe culoarul lor, focusandu-se pe cursa lor , dand ce au mai bun din ei. (more…)