Nicolatita FM – the frequency of my thoughts

Intrebati despre dragoste, copiii raspund:

Posted in de la lume adunate by nicolatita on Aprilie 8, 2009
 Ce fac îndrăgostiţii la prima întâlnire?:      
„La prima întâlnire îşi spun numai minciuni unul altuia şi asta îi face suficient de interesaţi să se mai vadă şi a doua oară” – Martin,10 ani

„Nu fac decât să mănânce cotlete de porc cu cartofi prăjiţi şi vorbesc despre dragoste” – Craig, 9 ani

Care e vârsta potrivită pentru a te căsători?
„Imediat ce termin grădiniţa, o să-mi caut o soţie ” – Bert, 5 ani

„84 de ani – pentru că la vârsta asta nu trebuie să mai lucrezi şi ai tot timpul din lume să-l iubeşti pe celălalt” – Judy, 8 ani

Când se îndrăgostesc oamenii?
„Nimeni nu ştie de ce se întâmplă, dar am auzit că are legătură cu felul în care miroşi. De asta parfumul şi deodorantul sunt aşa de cumpărate” – Jan, 9 ani

„Mi se pare că trage cineva cu o săgeată în tine, sau ceva de genul ăsta, dar restul nu e chiar aşa de dureros” – Harlen, 8 ani

Cum e să te îndrăgosteşti?
„E ca o avalanşă şi trebuie să alergi ca să te salvezi” – Roger, 9 ani

„Dacă atunci când te îndrăgosteşti e ca atunci când înveţi cum să spui cuvinte pe litere, eu nu vreau. Îţi ia prea mult timp” – Leo, 7 ani

De ce se ţin îndrăgostiţii de mână?
„Le e teamă să nu le cadă verighetele, pentru că au dat o grămadă de bani pe ele” – Gavin, 8 ani (more…)

Anunțuri

Deceptia mea cea mare

Posted in ME by nicolatita on Decembrie 7, 2008

Indiciile se adunau de la an la an si cu cat adevarul mi se revela din ce in ce mai clar cu atat imi era si mai greu.Bucuria si emotiile resimtite in prezenta lui au inceput incet incet sa-si piarda din intensitate.Prietenii imi confirmau si ei banuielile si cu toate astea tot nu voiam sa cred ca totul a fost o minciuna, ca acel om nu e …Mos Craciun.

Saptamani de pregatire aveau loc inainte de venirea lui, zeci de versuri imprimate in memorie, repetate si rasrepetate pentru ca in prezenta lui, a mosului, totul sa se desfasoare perfect. Si cand momentul asteptat venea, emotia ne coplesea si cu mainile transpirate, cu vocea tremuranda si din ce in ce mai subtire, recitam din poeziile copilariei noastre.Si in schimbul unei poezii primeam o jucarie sau dulciuri si asta ne incuraja si continuam si cu mai mult patos.

Pe la vreo 7 ani am remarcat primele indicii ale inselaciunii: am remarcat eu ca relatiile dintre Mos Craciun si parintii mei sunt prea familiare; mai scapau niste glume intre ei, care mi se pareau mie a nu avea legatura cu momentul acesta atat de intens emotional pentru mine si fratemiu, gatuiti de emotiile oratoriei. (more…)

Cand o sa ma fac mare…

Posted in job, oameni by nicolatita on Iulie 4, 2008

… vreau sa ma fac invatatoare.Tu? Eu vreau sa ma fac doctor. Asta se intampla la o varsta frageda cand noi eram prunci visatori si cand totul parea posibil, cand dupa o vizita la medic, impresionata de halatul alb si cu mirosul de iod inca impregnat in nari (mie imi place sincer ), dezbracam papusile pentru a le opera/surescita, sau cand imitam (n-aveti idee cu cat patos) invatatoarea noastra si scriam cu creta pe toate dulapurile mamei ( nu mi-a scapat nici unul 🙂 , she knows).

Si dupa atatea papusi operate si sifoniere zgariate in „slujba” invatamantului si eu stiu ce alte activitati au mai trecut prin mintea altor copii, ce devine copilul asta si cei ca el? Pai imbratiseaza profesia de economist, de informatician, etc, ceea ce nu-i neaparat rau. Au rolul lor in societate si ei, dar eu cred ca faptul ca s-a ajuns la preferinte pentru aceste meserii este datorat in proportie de 99% criteriului financiar.

In zilele noastre ar parea ca cine vrea sa devina doctor sau profesor trebuie sa fie curajos. Am ales sa vorbesc despre meseriile acestea din singurul motiv ca din punctul meu de vedere medicul si invatatorul au contributia cea mai mare in viata unui om.

Zilele trecute am avut ocazia, in timp ce asteptam un tren in Gara de Nord, sa stau de vorba cu o proaspat absolventa ce urma sa profeseze ca profa (de muzica si franceza) dar urma sa-si mai dea niste examene de titulatura. Era fericita ca terminase facultatea. Am intrebat-o insa daca ii place sa predea , lasand la o parte motivatia financiara (care lipseste normal). Fata era incantata. Mi-am zis ca e bine ca porneste la drum cu atitudinea asta.Si apoi mi-am amintit de o fosta colega care preda engleza si anul acesta pleaca in State intr-un schimb de experienta pentru 1 an de zile. De fapt, imi zic eu in sinea mea, sunt oportunitati in fiecare domeniu.

La varsta de 14 ani stiu ca imi doream foarte mult sa ma fac doctor. Acum as fi fost inca rezident, leafa subtire , dar cine stie as mai fi tras cativa ani (poate vreo ocazie de a lucra in vreun spital in strainatate). Dar de asta zic ca e vorba de curaj, trebuie sa fii dispus sa ” tragi”, sa strangi din dinti o mare perioada din viatza. Oricum eu am toata admiratia si respectul pentru tinerii acestia. Probabil ca eu nu am fost suficienta de indrazneata ca sa fac asta. Well, I had my chance. (more…)

Doi elefanti se leganau

Posted in oameni by nicolatita on Iunie 13, 2008

pe o panza de paianjen/ Si pentru ca, nu se rupea/A mai venit un elefant/ Trei elefanti se leganau…. si uite asa canta o fetitza azi in metrou , insotita de mama ei. Se indrepta catre gradinitza presupun, era o mogaldeatza de vreo 4 anisori si canta de mama focului cu asa o viatza , de n-ai fi zis ca era 7h30 dimineatza.Asta se intampla la statia de metrou Unirii.

Aici intre 7h30 si 8h00 e full de lume pe peron, nu mai zic ce e in metrou. Si stateam eu si ma gandeam, in atmosfera aceea apasatoare de caldura, in care ne simteam respiratia unui altuia , ca asa eram de inghesuiti, copilul astuia nu-i pasa, cu atat mai mult cu cat nici nu se vedea in multimea de oameni. Si uite asa a ajuns pe la al 9 lea elefant cand a coborat pe la Romana . Pacat . Cantecul ei era asa o frumoasa companie pentru multimea posaca ce se indrepta spre servici.

Eu coboram la ultima statie, oare cati elefanti ar fi ajuns sa se legene pana la capat? 🙂 (e buna asta de o problema de matematica).

Dar ce-ar fi fost daca am fi cantat si noi 🙂 ? Faceam un exercitiu de imaginatie: Ce-ar fi sa vuieasca metroul de „elefanti leganatzi” si chiar pana si calatorii cei mai nedumeriti din celelalte compartimente , si poate si cei mai reticenti sa fi fost prinsi in acest cor, in cele din urma.

Eh , well, noi suntem oameni normali, nu s-ar cuveni sa facem asa ceva. Ce plictisitori suntem noi, oamenii normali!

Acum va las , am treaba , cred ca o sa-mi caut un desen animat sa ma uit.

Tagged with: , , ,

La multi ani tuturor !

Posted in sarbatori by nicolatita on Mai 31, 2008
Tagged with: ,

Relax

Posted in ME, pasiuni by nicolatita on Mai 31, 2008

Ma plimbai in seara asta prin Parcul Tineretului.Si asa m-a cuprins o stare de bine, incat voiam neaparat sa impartasesc cu voi aceasta senzatie.

Si m-am gandit sa vorbim despre acele lucruri pe care preferam sa le facem atunci cand vrem sa iesim din rutina, cand vrem sa gasim solutii, care ne ajuta sa ne detasam de prezent, care ne relaxeaza, pe scurt.

La mine ar fi doua situatii principale :

  1. Cand ma plimb intr-un parc. In seara aceasta de exemplu, in parc nu era foarte aglomerat, ( nu stiu din ce motiv), insa vremea era perfecta, nici cald, nici frig. Mirosea a iarba proaspat cosita (de fapt asa si era prin tot parcul, tocmai ce fusese tunsa), Si la tot pasul , caci am inconjurat un pic lacul, acel miros ma insotea si mi-a amintit de copilarie , de bunici (actiona precum madlenele lui Proust 🙂 mmm).Bine , ca din cand in cand, simtul meu olfactiv mai percepea si ceva abur de mici, asta-i alta poveste (nu face obiectul discutiei noastre). Si merg ce merg si cand colo…miros de tei. Superb , a fost o plimbare frumoasa .Nici nu-mi propusesem sa ajung prin parc, dar fiind prin apropiere n-am rezistat. (more…)
Tagged with: , , , ,

About babies

Posted in job, ME by nicolatita on Aprilie 5, 2008

Asa cum se intampla din ce in ce mai des astazi, si eu pe vremea studentiei a trebuit sa caut si sa schimb diverse joburi pentru a-mi suplimenta bugetul subtire de student.Una din experientele despre care o sa va povestesc acum este cea cu copiii, in calitate de babysitter.

Nefiind parinte inca si neavand contact foarte mult cu copiii nici in familie (nici macar nepotei) pentru mine aceste experiente au fost memorabile.Atunci le-am descoperit atat natura gingasa dar am aflat si cat de important e sa ai nervii tari 🙂 cand ai de-a face cu ei . (more…)

Tagged with: , , ,