O, dulce luna august
Din primul meu volum de versuri intitulat „Dulce si amar”, public azi o noua poezie 🙂 , dedicata tuturor Faneilor si Lenutzelor:
“- O, dulce luna august, cat te-am mai asteptat
Familia sa-mi vad, acasa sa ma intorc cu’al meu barbat.”
Asa gandea Lenutza, pe cand se-apropiau
De casa lor cea draga, ce bucurosi erau!
………………………………………………………………..
Plecase cu Fanel, al ei sot muncitor, de’un an jumatate
La Napoli intai, si-apoi in Roma, la un frate.
El strungar meserias, ea fosta educatoare
Au plecat plini de vise, satui de-o viata amara.
Fanel pe santier, acum ciment el cara
Lenutza, harnicutza, pe Giovanni il spala.
“-Nu-i chiar de vis aceasta viata, mai Fanele
Dar ce vrei , trebuie sa mai stam nitel pentru lovele
Sa fim si noi oameni, sa schimbam geamuri, usa,
Sa punem termopane , asa ca si matusa.”
Fanel o asculta, rachiul il da pe gat,
Cu ochii obositi , pe un ton bland zicand:
“- Of, mai Lenutza mai, n-as fi crezut, sa mor
S-ajung sa-mi fie dor de seful de la Fepa, al nostru Harabor.
Iar tu erai mai vesela , la a ta gradinita…
Eh , dar mai torn un pahar, mai bine ma fac crita.
Ca vreau sa schimb masina, acasa cand ne-om duce
Sa vad atunci vecinul de la 3 ce o zice !!!.” (more…)
leave a comment